Dumnezeu/natura/ evoluţia l-a făcut pe bărbat horny, da’ horny rău. Nu putem să ne controlăm instinctul sexual cum nu putem să ne controlăm bătăile inimii sau circulaţia apei prin rinichi. Nu suntem autorii reali ai învârtoşării noastre, deşi, uneori, suntem singurii ei beneficiari.
Mai mult decât atât, judecata (morală) este o chestiune convenţional-culturală, deci nu se poate aplica în mod legitim unui proces natural (i.e excitaţia în faţa stimulilor vizuali). Prin urmare, lăsaţi bărbaţii să sară pe femei ori de câte ori simt ei că nu se mai pot abţine. Responsabilizarea dorinţei este o contradicţie în termeni, căci, nu-i aşa, nebănuite sunt căile ei.
În asemenea condiţii, femeile au de ales între integritatea lor corporală şi exprimarea propriei sexualităţi. Orice decolteu este un semnal şi asta înseamnă că îşi asumă că li se va pune mâna pe fund în autobuz, în cel mai bun caz, vor fi violate, în cel mai rău caz. Dorinţa poate fi unilaterală şi acest lucru naşte frustrare. E normal, nu?
Nu, nu e „normal”. Asta înseamnă să umbli cu ocaua dublă. Dacă instinctul sexual e o forţă căreia nimic nu-i poate sta în cale, avem motive să credem că femeile se confruntă cu aceeaşi problemă. Stau şi ele sub aceeaşi lege a firii. Doar că bărbaţii au voie şi chiar sunt încurajaţi să-şi exprime sexualitatea, în timp ce femeile trebuie să suporte oprobiul social-cultural.
E adevărat că atunci când îşi aleg o rochie din dulap, femeile îşi aleg o imagine de sine pe care vor s-o proiecteze în lume şi deci pe ecranul vizual al bărbaţilor. Bărbaţii au dreptul să încerce să capteze această energie sexuală. Femeile însă au dreptul să spună NU. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Dumnezeu/natura/ evoluţia l-a făcut pe bărbat horny, da’ horny rău. Nu putem să ne controlăm instinctul sexual cum nu putem să ne controlăm bătăile inimii sau circulaţia apei prin
