O petarda revizionista
La Cluj-Napoca, in 15 martie recent, extremistii maghiari si-au permis probabil cel mai sfidator slogan nationalist de dupa 1918, defiland cu o pancarta pe care scria "Szekelyfold nem Romania", adica "Tinutul Secuiesc nu e Romania". Intrucat afirmatia ca un tinut din inima unei tari nu apartine acelei tari este de domeniul absurdului, ramane sa ne intrebam ce au dorit sa demonstreze de fapt acesti... semanatori de vant. Dupa parerea mea, mai nimic... A fost vorba de un teribilism infantil si de un balon de incercare, adresat autoritatilor, pentru a le testa vigilenta. Autoritati care, in astfel de imprejurari, dupa cum ne-am obisnuit, ridica din umeri sau se incurca in explicatii penibile. Avandu-i alaturi pe un ministru al Guvernului de la Bucuresti si pe consulul Ungariei, demonstrantii au prins curajul viteazului care isi arata muschii in urma razboiului. In ignoranta lor, bine tinuta sub lacat de politicieni, baietii lui Sasz Jeno si Albert Almos au scos pieptul inainte si au aruncat cu laturi chiar asupra propriei sarbatori nationale. Gestul lor este un act din drama istorica a paturii conducatoare maghiare care, in secole, si-a subminat propria pozitie sfidandu-i, umilindu-i si ucigandu-i pe romani. Ruperea astrala a Transilvaniei de Ungaria, in 1918, si alipirea ei la Patria fireasca, Regatul Roman, este, intre altele, chiar consecinta asupririi nemesesti. Neinvatand nimic din istorie, lipsiti de fair play si demnitate, infierbantati mereu ca un cazan sub presiune, politicienii maghiari, desi se afla la guvernarea tarii din care afirma ca nu fac parte geografica, patroneaza cu tafna lozinci rusinoase pentru ei insisi. In loc sa ma atraga si pe mine, ca roman, sa particip la sarbatoarea lor, sa o consider, de ce nu, o importanta zi comemorativa a Romaniei europene, extremistii maghiari imi arunca oua clocite in obraz. Revoltat
