Într-o cronică din revista Luceafărul, pianista şi scriitoarea Cella Delavrancea spunea despre sărbătoritul nostru: "Valentin Gheorghiu a devenit dirijorul unui singur instrument, pianul, care sub degetele lui sună din toate instrumentele unei orchestre". Mâine împlineşte 82 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Sunt născut în Galaţi. Părinţii mei, cei mai iubitori părinţi din lumea asta, au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a ne creşte frumos şi a ne ajuta. Nu au fost muzicieni, dar erau melomani şi ascultau deseori discuri. Văzând că suntem atraşi de muzică, ne-au cumpărat o pianină, pentru mine (care aveam pe atunci 4 ani), şi pentru fratele meu (care era cu doi ani mai mare) o vioară.
Nu ne-au obligat niciodată să facem muzică, aşa cum se întâmplă deseori cu unii părinţi, dar nici n-au crezut vreodată că vom face carieră muzicală. Ne-au încurajat însă tot timpul să iubim frumosul, să iubim sunetele. Alături de fratele meu mai mare, Ştefan, care a studiat vioara, am alcătuit împreună cu părinţii «un cvartet» familial cald şi liniştit, unde muzica «celor doi» era un fundal minunat, chiar dacă vioara scârţâia şi pianul suna uneori fals", îşi amintea maestrul într-un interviu.
Debutul său a avut loc în 1943 la Ateneu, alături de Filarmonica condusă de George Georgescu, cu Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Beethoven. Avea 15 ani. De atunci a cântat timp de 60 de ani alături de această orchestră, de care îl leagă atâtea amintiri frumoase! "Fiecare concert este un unicat, niciodată o industrie. Spun asta fiindcă există pericolul, din cauza unor repetări succesive ale aceleiaşi lucrări, să intervină rutina, care distruge actul creaţiei.
De aceea, de fiecare dată când reiau o lucrare, o restudiez şi o recreez, deoarece interpretarea este o creaţie", mărturisea pianistul şi compozitorul.
"Mă bucur din tot sufletul că am aceleaşi senti
