Exasperaţi, profesorii au ieşit în stradă, fac grevă, sau ameninţă că nu vor încheia anul şcolar. S-au săturat de minciuni şi, mai ales, nu ştiu cum să supravieţuiască după ce şi-au primit “fluturaşii”, în nenumărate şcoli, cu veniturile salariale înjumătăţite. Funcţionarii publici fierb şi ei. Confederaţiile sindicale anunţă mişcări de protest de amploare.

Economia privată gâfâie pe brânci. Convulsiile sociale pot scăpa oricând de sub control, fiind imposibil să-i explici unei întregi populaţii că - fără a avea cel puţin justificarea unor investiţii şi măsuri fiscale care să fi repornit economia, să fi creat efectiv locuri de muncă - n-ai bani pentru salarii şi pentru indemnizaţiile sociale. Că vrei să impozitezi până şi pensiile amărăştenilor, cărora le tai chiar şi ajutorul de înmormântare. Că nu ştii care-i numărul real al şomerilor.

Că habar n-ai de evoluţia preţurilor din pieţe şi magazine. Că grav bolnavii nu-şi mai pot permite să cumpere medicamente vitale, pe care nici spitalele, în faliment, nu li le asigură. N-aş fi făcut această succintă înşiruire, dacă nu l-aş fi auzit pe premierul Boc enunţând triumfător soluţia la acest marasm: “Să fim cu toţii cumpătaţi!”.

E cinism? E necunoaşterea realităţii? Căror categorii se adresează? Mă îndoiesc că îndemnul îi vizează pe clienţii săi politici, plasaţi cu miile în posturi grase, pentru care mulţi n-au nici pregătirea necesară. Şi, apropo, ce fel de cumpătare o fi aia când, pentru ca Băsescu să asiste la inaugurarea unui Centru de informaţii NATO la Oradea, au fost deplasate de la Bucureşti coloane de maşini (două jeepuri s-au şi ciocnit) şi 100 de soldaţi de gardă (nu s-or fi găsit şi în garnizoana locală?!), să-i dea onorul? Cumpătare? Da, dar dacă nu ne vizează...