"«SchrummSchrumm» este, desigur, o carte despre opresiune şi despre moarte, o carte obsedantă", scrie criticul Eric Dussert, citat de Mediafax.

Volumul a apărut în traducerea Corinei Ungurean şi face parte din colecţia "Biblioteca deschisă" a editurii Cartier.

Fernand Combet - rămas la 16 ani fără tată - se înscrie la Facultatea de Drept, după care intră, în 1956, la Facultatea de ştiinţe politice, unde face studii strălucite, abandonate şi acestea în favoarea studiului limbilor orientale. Este perioada în care se consacră scrisului, iar, pentru a supravieţui, se ocupă de rubrica gastronomică a publicaţiei À Bien vivre. Apariţia primului său roman, "SchrummSchrumm sau excursia duminicală la nisipurile Mişcătoare" (J.-J. Pauvert, 1966) are efectul unui trăsnet - importanţi critici literari ai epocii celebrează virtuţile unui roman stupefiant. De la Mathieu Galey (Arts) la Kleber Haedens (Candide) până la Luc Estang (Le Figaro literaire) sau Georges Anex (Le journal de Geneve), toţi îl situează din capul locului pe "SchrummSchrumm" "între Kafka şi Chretien de Troyes". La solicitarea aceluiaşi editor, în 1968 scrie povestea alegorică "Factice ou les Hommes-oiseaux", urmată de un al treilea roman, "Mort et passion de Felix C. Scribador" (J.-J. Pauvert, 1971).

În anii ce urmează, călătoreşte mult în Asia, pentru care face o adevărată pasiune. Întâlnirea cu editorul Christian Laucou îi mai smulge o carte, ultima, "Contes de l`Ambre et de l`Opium" (Editions du Fourneau, 1985). Mai scrie un poem, "Chanson", în 1988, după care tace de tot, uitat de toată lumea. Se stinge din viaţă pe 29 decembrie 2003. "«SchrummSchrumm» este, desigur, o carte despre opresiune şi despre moarte, o carte obsedantă", scrie criticul Eric Dussert, citat de Mediafax.

Volumul a apărut în traducerea Corinei Ungurean şi face parte din colecţia "Biblioteca deschisă" a editurii Cart