Cinci barbati - un african, un polonez, un roman, un spaniol si un magrebian - sunt eroii unei piese de teatru care prezinta destinul emigrantilor in cautarea unei vieti mai bune in Franta.

Piesa incepe cu ploaia care cade peste personajele din "Cinci Barbati". Dar cum poate aceasta spala existenta acestor clandestini condamnati sa fuga de praful din tara natala pentru a-l ridica pe cel din noul lor El Dorado?, se intreaba La Depeche, in editia electronica.

Adaptarea textului lui Daniele Keene exploreaza decaderea celor cinci oameni, in singuratatea santierului unde lucreaza sau a adapostului unde locuiesc, uniti de diversitate. Ei muncesc pana la istovire in incercarea de a construi un zid pentru un patron invizibi si, apoi, in incercarea de a escalada aceasta bariera de netrecut, obstacol al integrarii lor, pe care nu ezita sa scrie cuvinte obscene.

Regizat de Robert Bouvier si montata la prestigiosul Parvis din Tarbes, "Cinci barbati" reuseste sa zugraveasca, prin scene lente si succesive, ravagiile dezradacinarii, prezentand niste oameni care se intreaba daca pretul platit - o femeie care asteapta acasa, un copil care creste in asteptand scrisorile din strainatate, fuga in alcool, pentru a uita - merita intr-adevar osteneala.

Imigrantul nu mai este atunci decat un biet paria respins atat de orase, cat si de mediul rural. Nu mai este decat o masina de munca si de visat (Diatta spera ca intr-o zi sa-si realizeze visul de a scrie povesti pentru copii), de impartasit angoase si sperante, rani si rasete.

Este Turnul lui Babel unde domneste poezia, stiind de fiecare data sa-si pastreze deminitatea si sa ramana teribil de uman, incheie La Depeche. Cinci barbati - un african, un polonez, un roman, un spaniol si un magrebian - sunt eroii unei piese de teatru care prezinta destinul emigrantilor in cautare