Ca tot omul gospodar, dupa ce ne-am cumparat o casa cu gradina, nu departe de Brasov, eu am avut o initiativa pentru care a trebuit sa duc ceva lupte cu sotia mea, spre a obtine si acordul ei.
Astfel, ne-am cumparat un caine - acesta oricum trebuia sa faca parte din... noua locatie, mai apoi s-au aciuat si doua pisicute, si de cum a venit noua primavara, fara a mai... solicita vreo alta aprobare, am adus, intr-o buna zi, un cos cu puisori de gaina, veniti pe lume doar de cateva zile. "Proteste" au existat ceva, dar nu de natura a fi obligat sa raspandesc puisorii in cele patru zari ale lumii. Gospodaria parea acum suficient de bine populata. Sotia mea iubea pisicile, iubea puisorii, pe care zilnic ii lua in brate ca sa-i mangaie. Atmosfera de deplina intelegere si cordialitate. Am prins, astfel, curaj, si in anul urmator, s-a ingrosat gluma. Dar nu numai gluma. Era pe la inceputul unei primaveri, cand intr-o zi, pe cand sotia era la serviciu, m-am intors acasa, nici mai mult nici mai putin, decat cu doi purcelusi. Micuti de cateva saptamani, abia veniti pe lume, grasuti si jucausi nevoie mare. Ma intalnise un gospodar din comuna care-mi era dator de multa vreme, o datorie a carei scadenta parca nu mai venea niciodata. Imi cam luasem si gandul, dar el cum avea nu mai putin de treisprezece purcelusi, ce i-a trecut prin cap? Ia sa ma scap eu de datorie. Si... a scapat!
In ceea ce priveste relatia dintre sotia mea si noii chiriasi, de asta data, m-am inselat. Cata afectiune se revarsa din toata fiinta ei catre acele doua superbe creaturi, este greu de descris. Albi, cu niste pete negre, aplicate parca anume in locuri care sa-i faca adevarate exemplare de frumusete, de dimineata pana seara, nu mai stateau din grohait. Mancare aveau, slava Domnului, din belsug, pesemne ca sunetele ce le imprastiau prin jur semnificau ceva a satisfactie, a tihna si multumir
