În 2007, pelicula “In the Vally of Elah” ne-a spus bine un lucru: războiul ne mutilează sufletește tinerii soldați, plecați să exporte democrația “in a shit hole”, cu prețul vieții, și care se transformă din oameni normali în asasini și torționari nemiloși. Recent, mult premiatul “The Hurt Locker” s-a mulțumit să fie un film foarte bine făcut și atât.

Aș spune că era timpul pentru altceva, ceva care să-i satisfacă și pe aceia care n-au luat de bun tot ce s-a scris și s-a spus despre politica administrației Bush-Cheney. Filmul se numește “Green Zone” și este regizat de domnul Paul Greengrass (United 93 și două filme din seria Bourne), iar scenariul a fost inspirat, nu adaptat, după o carte non fiction cu un titlu splendid, “Imperial Life in The Emerald City”, scrisă de jurnalistul Rajiv Chandrasekaran de la Washington Post.

În “Green Zone” suntem în anul 2003, la începutul celui de-al doilea război din Golf, iar actorul fetish al lui Greengrass, Matt Damon, interpretează rolul ofițerului Roy Miller. Împreună cu băieții lui, Miller răscolește Bagdadul în căutarea celebrelor wmd, motivul invaziei în Irak. Este un soldat patriot care crede în cauza dreaptă a țării sale. Doar că lipsa de acuratețe a hărților care indică locurile unde ar fi depozitate armele de distrugere în masă, oferite de Pentagon, îl intrigă. La naiba, armele alea chiar există sau nu?

Vă așteptați atât de curând la un film care să denunțe premisa falsă, așa numit-ul false flag, de la care s-a pornit războiul din Irak?

Răspunsul la cutezanța lui Miller este dat de agentul Poundstone (Greg Kinnear), ofițer US Intelligence, care îi trântește ușa în față, spunându-i să-și vadă de treabă, dar îi strecoară neatent ideea că “democracy is messy”. Totodată, Poundstone mai duce cu vorba o corespondentă de război care a scris mai multe articole cu privire la wmd, în baza unui raport stri