Cel mai important lucru pentru Romania, mai important decat iesirea din criza, rambursarea imprumutului FMI (daca n-am facut-o deja, prin povestea scutului antiracheta) si calificarea la Euro 2012, este ca senatorul Catalin Voicu sa nu dispara. Nu deocamdata.
E drept ca nu suntem in Italia, unde daca Parchetul Antimafia apreciaza ca un barosan trebuie arestat, este luat pe sus fara menajamente si bagat dupa gratii, unde n-are telefon mobil cu ajutorul gardienilor.
Prin urmare, protejarea senatorului, pentru ca sunt convins ca si despre asta vorbim, in afara de monitorizarea sa sa nu o stearga in vreo insula, poate fi teribil de anevoioasa. Dar daca omul nu vrea sa fie protejat si se bazeaza tocmai pe ceea ce stie? Tocmai de aia!
Principiul dominoului
Ceea ce n-a reusit Romania in drumul catre Uniunea Europeana, sa se strecoare la lontru indeplinind criteriile de aderare in materie de justitie, nu pentru ca producatorii vestici aveau nevoie de noi piete, poate reusi o mana de procurori, daca sunt lasati sa lucreze.
Si la prima vedere n-au alta problema decat timpul, care poate altera probe daca este lasat sa devina un aliat al caracatitei. Iar daca din dansa fac parte si clienti ai puterii care nu pot fi sacrificati, totul se va dovedi o buna poveste de muls la televizor, o moneda de schimb pentru o miza care deocamdata scapa - imi este creu sa cred ca totul se joaca pentru functia lui Mircea Geoana.
Imi imaginez insa, ca si cand dosarul Voicu n-ar ilustra clar ca autoritatea statului e o dama de companie, ca cineva chiar doreste sa scarmene bundita de pe niste flacai care vad resursele tarii ca pe un trofeu. Imi este mai usor sa-mi pastrez limpezimea.
Si daca e asa, sper ca procurorii vor avea stiinta sa-l determine pe Voicu sa le insire toata povestea transformarii avutiei nationale
