Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
A luat legătura cu mine nea Gică, un fel de "ministru de Externe" al comunităţii, pe care-l cunoşteam de data trecută. El "rezolvă" pentru ţiganii analfabeţi tot felul de chestii, de la acte de pensionare la daune pentru foştii deportaţi sau analize medicale. M-a sunat şi mi-a zis că are cazul unui bătrân de 105 ani, decorat de Băsescu de "Ziua holocaustului", care nu are nici un venit. Pornind de la moş, am dat peste "paharele de prestigiu", căsătorii sub vârsta legală şi alte întâmplări.
DECORAT, DEPORTAT, FĂRĂ PENSIE
Am ajuns în comuna Porumbacu de jos seara, pe un fel de lapoviţă-ploaie. Nea Gică, fără prea multe discuţii, ne-a băgat în gospodăria celor patru Căldărar Herman. La corturari se găsesc puţine nume de familie, printre care Căldărar, Clopotar, Grancea, Carolea sau Vilmoş. Pe bărbaţi îi cheamă de cele mai multe ori Traian, Emil sau Nicolae.
L-am întrebat pe cel mai bătrân dintre Hermani de unde îi vine prenumele şi a spus ceva despre un bunic sas. Ştiau că venim, aşa că ne aşteptau cu o masă plină cu cârnaţi, slănină şi rachiu. Nu am apucat să ne aşezăm bine, că au început să apară, puhoi, diverşi ţigani cu pălării, doamne cu fuste, copiii gălăgioşi. Printre ei a descins şi subiectul nostru, Grancsa Traian zis Leaua. La brâu purta un şerpar imens, "unguresc, făcut la Bistriţa", de care era foarte mândru. Avea arborat pe piept "Ordinul Serviciul Credincios" în grad de cavaler şi agita într-o
