Un titlu m-a zgârâiat astăzi pe ochi. ”Marko Bela, cel mai detestat personaj la adunarea românilor din Secuime”. Am deschis articolul (pe gandul.info) să văd care e susținerea lui. Aha. De la asta venea: pentru că Vadim Tudor și un vicepreședinte de la PC au ținut să-l atace pe liderul maghiar, la o întâlnire cu românii din Secuime.
Mă rog, nu titlul în sine mă deranjează în așa mare măsură, cât importanța exagerată care se acordă unor astfel de evenimente minore. Am văzut, în ultimii ani, de prea multe scenariul ăsta: un politician maghiar anunță lupta pentru autonomie, altul român îi răspunde că nici vorbă, declarațiile celor doi sunt ”deschideri” de ziare și jurnale de știri de televiziune. Vin apoi alegerile, maghiarul verde și românul verde adună voturile naționaliștilor (fiecare ale propriei etnii), după care, odată ajunși la putere, se pun la aceeași masă și fac afaceri împreună. La intervale regulate de timp, ies însă în piață și lansează fumigene să nu-i uite lumea.
Mereu m-am gândit cum s-ar putea contracara efectul nociv al acestor petarde aducătoare de voturi și declanșatoare de tensiuni. Și văzând titlul cu ”cel mai detestat personaj”, mi-a venit ideea unui exercițiu pe care l-ar putea face fiecare. Bine. Să zicem că Marko Bela este maghiarul pe care românii îl detestă cel mai mult. Dar care este, dacă nu cel mai iubit, măcar cel mai apreciat maghiar din România?
Ca fost microbist și jurnalist de sport, primul nume care mi-a venit în minte e cel al lui Boloni. Cel care a adus victoria României în fața campioanei mondiale en-titre (la acea vreme) Italia, într-o superbă seară încheiată cu torțe pe stadionul (pe atunci) ”23 August”. Tot în acea perioadă, cea mai bună gimnastă a României avea numele de buletin Ecaterina Szabo.
Mai târziu, la Cluj, am devenit unul dintre spectatorii frecvenți ai spectacolelor regizate de Tompa Gabor f
