Icos, Românofir şi Mătasea Română, societăţi sibiene înfiinţate de saşi, au demonstrat că poţi face din tradiţie un business. Au supravieţuit comunismului şi au trecut prin privatizarea anilor ’90. Istoria celor trei companii are de aproape zece ani şi cotaţie bursieră.
Strecurându-se printre marile companii şi multinaţionale care au debarcat în România după anul 2000, Icos, Românofir şi Mătasea Română se luptă să contrazică regula care spune că trebuie să renunţi la tot ceea ce este vechi.
Cele trei firme au fost înfiinţate acum mai bine de 80 de ani, după Primul Război Mondial, au fost naţionalizate în 1948 şi după 1990 au fost privatizate. Au trecut prin restructurări şi retehnologizări drastice, s-au luptat pe Bursa Valorilor Bucureşti, iar acum se luptă cu criza şi modernizarea. Niciodată nu au renunţat la istorie, la activitatea cu care au început acum mai bine de 80 de ani.
Strategie tăioasă
Înfiinţată de patru postăvari saşi, Mătasea Română este singura din cele 48 de societăţi textile din zona Ardealului care a supravieţuit invaziei textilelor ieftine „Made in China".
Icos, fabrica de tacâmuri fondată de trei austrieci pasionaţi de oţelărie care a fost singurul furnizor al Casei Regale, a reuşit să se impună nu doar pe piaţa românească, unde deţine o cotă de piaţă de 60%, ci şi în Europa Centrală şi de Est (20% din producţia totală).
Toate astea sub ochiul vigilent al directorului general, Carmen Barb, fostă angajată a fabricii de cuţite. Fabrica de cuţite a fost printre primele societăţi din Sibiu privatizate de statul român (1991), majoritatea acţiunilor trecând în proprietatea foştilor angajaţi.
De la începutul deceniului trecut, piaţa a devenit din ce în ce mai concurenţială şi a obligat Icos să se mişte ca un tren de mare viteză. Aşa că pasul firesc a fost diversificarea gamei de produse, retehnologizar
