Am fost, ieri și alaltăieri, la Bacău și Iași împreună cu Valeriu Stoica, Cătălin Avramescu și Cristina Trăilă într-un fel de turneu ideologic. În această formulă sau în altele, ușor modificate, mergem prin țară de cîțiva ani și vorbim cu cei interesați de problemele dreptei de la noi. Organizatorul este Institutul de Studii Populare (think-tankul PDL). În acest caz, s-a alăturat în organizare și fundația Hans Seidel. Am plecat de la aceste întîlniri cu o grămadă de teme de reflecție transmise de doamnele și domnii care au sacrificat cîteva ore să se întîlnească cu noi. Iată cîteva dintre ele:

1. Politica românească nu mai produce elite. Dimpotrivă, politica românească consumă elite. Înainte de 1948, politica era un producător de elite, după 1990 a devenit un consumator de elite. După 1990 nu se poate menționa nici măcar un singur caz în care politica a propus societății o persoană demnă să fie socialmente recunoscută ca aparținînd elitei morale sau intelectuale a României. Dimpotrivă. Au fost cazuri de oameni care s-au plasat anterior în această elită și care, intrînd în politică, au decăzut iremediabil. Evident, nu e deloc normal. Ca și alte domenii ale activității intelectuale sau practice, politica propune cetății elite. Oriunde în lume așa se întîmplă. La noi, nu se întîmplă așa. De ce? Sigur că sistemul politic este profund defect, dar de ce nu mai poate produce, ci doar consuma elite?

2. De ce politica este, la noi, mai degrabă o chestiune care ține de practică, de dexteritate și experiență, de tehnicalitate și nu este un exercițiu intelectual, un efort al minții, o provocare a gîndirii? Disprețul pentru ideologie este refuzul examenului intelectual și aruncarea politicii în spațiul indiferent ideologic și etic al unei ”inginerii”.

3. O așezată și îndelungă colaborare politică între PDL și PNL, făurirea unei tradiții a acestei colaborări po