Eşti la jumătatea timpului tău, aşa cum este ea descrisă în statisticile privind speranţa de viaţă. Ai, poate, un copil, o femeie pe care o iubeşti, o casă pentru care te-ai pregătit sufleteşte să plăteşti rate până aproape de amurg, ai prieteni dragi, sunt destui şi cei care nu te înghit, le duci grija părinţilor bolnavi de bătrâneţe, te amărăşti de o mie de ori pe zi pentru că viaţa nu e aşa cum ai planuit-o tu sau, dimpotrivă, te bucuri de o mie de ori pe zi de mărunţişurile ce te fac să te simţi împlinit, iei decizii, în fiecare zi iei o mulţime de decizii, lupţi pentru un prezent acceptabil şi pentru un viitor care să-ţi confirme, într-un final, Planul. Se cheamă că trăieşti, deşi fiecare zi nu e decât un nou zar de fugă.
Azi a murit Mile Cărpenişan, un om pe care nu-l ştiam decât din live-urile de la Antena 1. Jurnalist, 34 de ani, un om despre am auzit numai de bine. Este o moarte care m-a înspăimântat, şi nu e nici o figură de stil aici, nici vreo exagerare. E doar expresia neputinţei conştientizate. Al cui plan e ăsta?
Eşti la jumătatea timpului tău, aşa cum este ea descrisă în statisticile privind speranţa de viaţă. Ai, poate, un copil, o femeie pe care o iubeşti, o casă pentru care te-ai pregătit sufleteşte să plăteşti rate până aproape de amurg, ai prieteni dragi, sunt destui şi cei care nu te înghit, le duci grija părinţilor bolnavi de bătrâneţe, te amărăşti de o mie de ori pe zi pentru că viaţa nu e aşa cum ai planuit-o tu sau, dimpotrivă, te bucuri de o mie de ori pe zi de mărunţişurile ce te fac să te simţi împlinit, iei decizii, în fiecare zi iei o mulţime de decizii, lupţi pentru un prezent acceptabil şi pentru un viitor care să-ţi confirme, într-un final, Planul. Se cheamă că trăieşti, deşi fiecare zi nu e decât un nou zar de fugă.
Azi a murit Mile Cărpenişan, un om pe care nu-l ştiam decât din live-urile de la Antena 1. Jurnali