Pe Ioan Groşan, Neluţu, îl ştiu de peste 30 de ani, am făcut echipă împreună, am stat în aceeaşi cameră de hotel, puse cap la cap, vreo doi ani de zile. Prima colaborare cu Ars Amatoria în formula aproape completă, cu Groşan, Ţeposu, Ţâra şi Buduca s-a petrecut atunci cînd am scris la Universiada 81, un ziar dedicat evenimentului sportiv de la Bucureşti. Apoi prietenia şi colaborarea noastră s-au închegat şi s-au probat în tot felul de întîmplări, la Serbările Mării de la Costineşti, mai ales. Încet, încet, în formula de scenă, Ars Amatoria m-a cuprins şi pe mine, pe lîngă Groşan. Umorul lui este special, am rîs împreună zile şi nopţi, am scris şi am improvizat împreună. Aşa am ajuns la Divertis cu care, de asemenea, am lucrat tot începînd de la Costineşti, scriind scenarii, improvizînd, susţinînd concursuri cu publicul şi spectacole la Teatrul de Vară . Ehei! În fine, nu mă mai nostalgizez. Trec la actualitate, stimabililor.

Ioan Groşan revine în Academia Caţavencu, semnînd Ars Amatoria, cu deja consacrata rubrică de pe vremuri, Nutzi Spaima Constituţii. Mă bucur pentru asta şi cred că e vorba de un cîştig pentru cititorii noştri. Nu ştiu dacă ştiţi, dar Ioan Groşan a fost redactor şef la vechiul Caţavencu, cel de dinaintea Academiei . Bun venit, Groşane, hai să mai rîdem nişte ani!

Pe Ioan Groşan, Neluţu, îl ştiu de peste 30 de ani, am făcut echipă împreună, am stat în aceeaşi cameră de hotel, puse cap la cap, vreo doi ani de zile. Prima colaborare cu Ars Amatoria în formula aproape completă, cu Groşan, Ţeposu, Ţâra şi Buduca s-a petrecut atunci cînd am scris la Universiada 81, un ziar dedicat evenimentului sportiv de la Bucureşti. Apoi prietenia şi colaborarea noastră s-au închegat şi s-au probat în tot felul de întîmplări, la Serbările Mării de la Costineşti, mai ales. Încet, încet, în formula de scenă, Ars Amatoria m-a cuprins şi pe mine, pe lîngă