Ideile finlandeze nu vindecă şcoala românească de sărăcie, corupţie, violenţă, dezmăţ.

Dacă n-ai şti că ocupă funcţia de ministru al Educaţiei, nimic nu te-ar îndreptăţi să crezi că dl Daniel Funeriu este altceva decât un savant distrat, pentru care lumea se compune din teorii, ecuaţii, formule. Şi care a ieşit din laboratorul său, plin de retorte şi eprubete, doar ca să ia o gură de aer proaspăt printre noi, pământenii de rând. E o comparaţie pentru care nu trebuie să faci niciun efort de imaginaţie.

Îl vezi pe sticla micului ecran, invitat la vreo emisiune despre veşnica reformă a învăţământului, şi te cuprinde deodată senzaţia că omul a nimerit din greşeală în vâltoarea vieţii reale. Înfăţişarea de „şoarece de bibliotecă", discursul plin de neologisme, vocale lungi şi multe r-uri, de intelectual căruia îi place să se audă vorbind, până şi costumaţia corectă, dar uşor ponosită ne dezvăluie un demnitar depăşit de însemnătatea funcţiei care l-a scos din anonimat.

Aşa încât, atunci când am auzit că junele membru al Guvernului ne propune o nouă lege a educaţiei, prima reacţie a fost să mă umfle râsul. Apoi, au năvălit peste mine întrebările. Cum, abia s-a instalat pe scaunul ministerial că, gata, dl Funeriu e pregătit să întoarcă învăţământul cu susul în jos? Adică să şteargă cu buretele reformele predecesorilor săi, de la Marga până la Miclea şi de la Androneasca până la Adomniţei, pentru a-şi pune în practică propria reformă?

A trebuit să citesc o sinteză a proiectului ca să înţeleg că actualul ministru vrea (sau mai bine zis, visează!) nu să îmbunătăţească sistemul, ci să-l schimbe din temelii. După „modelul finlandez" care, ne asigură specialiştii, ar fi cel mai bine cotat de pe mapamond.

Să spicum câteva dintre prevederile noii legi: grupa mare de la grădiniţă va deveni clasa întâi, iar clasa a noua va fi inclusă în gimnaziu; părinţii