Sau despre cum ar tăia un porc bunică-miu, Aristotel şi Eco

Din ce este format un “porc” şi cum se taie el?

Un porc, am (fost) învăţat la zoologie în clasa a II-a e format din cap, trunchi şi membre. Şi coadă, mă rog, dar coada părea mai mult un adaggio inutil al porcului decît o parte constituantă a lui. Mereu m-a intrigat această tranşare ştiinţifică a celui mai gustat animal românesc. Mergeam la ţară la bunici de Crăciun, ca la un concert live de tăiere a porcului, şi nimic din ce vedeam că făcea tataie acolo n-avea vreo legătură cu ce spunea tovarăşa învăţătoare la şcoală. Pentru tataie, porcul era format din şorici, spată, pulpă, şiră, iepuraşi (aşa le zicea el subţireilor muşchiuleţi dorsali), căpăţînă, osînză, ficat, rinichi, maţe… şi “băşică”, vezica urinară, pe care o extrăgea cu grijă de fiecare dată, o golea şi o usca sperînd zadarnic că noi, nepoţii lui semi-urbani născuţi în socialism, o vom trata aşa cum o tratase el în copilăria lui: drept mingea ancestrală a copilului rural din Lunca Dunării. Nouă însă, industrializarea forţată ne aduseseră la picioare mingea de cauciuc, cu supapă de plastic, de 19/35 lei, aşa că “băşica” rămînea agăţată într-un şopron, de o grindă, ca un exponat într-un fals muzeu al copilăriei. Ideea e că “tăierea porcului” – această practică ritual-gastronomică – n-avea nici o legătură cu zoologia, ci era mai degrabă o instituţie pragmatică, cu valenţe păgîne, ambalate în hîrtie de ziar creştin-ortodox. Lui tataie nu i-ar fi trecut niciodată prin minte să taie porcul la modul aristotelic şi nici măcar dacă ar fi ştiut chirugie porcină nu s-ar fi apucat să-l tranşeze nuanţat, în funcţie ramurile şi crengile medicinei, să-i desfacă adică sistemul muscular, apoi să opereze porcul ca să-i scoată sistemul digestiv şi aşa mai departe. Tataie tăia porcul artistic, nu ştiinţific, mînat de gusturi şi nu de nedumeriri savante.