În zilele următoare va fi dat publicităţii raportul interimar de monitorizare pe justiţie făcut de experţii Comisiei Europene. Este util acest mecanism?
D.M. Da, pentru că în ultimii ani, acest mecanism de monitorizare, în afară de faptul că a făcut o radiografie destul de exactă sistemului judiciar, a însemnat şi un stimul pentru reformă.
Ar fi bine ca acest mecanism de monitorizare a justiţiei autohtone de către Comisia Europeană să continue?
D.M. Aşteptăm să vedem ce propun în continuare experţii europeni.
Care ar fi argumentele care pledează pentru ridicarea monitorizării justiţiei româneşti şi care pentru menţinerea supravegherii?
D.M. Ar fi util dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în urmă. Experţii UE au determinat anumite schimbări prin propunerile pe care le-au făcut: au susţinut nevoia de modificare a unor legi, au pledat pentru un cadru anti-corupţie stabil, pentru existenţa instituţiilor anticorupţie care să se concentreze pe corupţia medie şi mare, au explicat de ce statul român trebuie să se aplece şi asupra micii corupţii. România a fost astfel nevoită să urmeze aceste direcţii. Exceptând unele modificări de legislaţie, celelalte sugestii au fost puse în aplicare.
În aceste condiţii, n-ar mai fi utilă monitorizarea României?
D.M. Vedeţi reacţiile oamenilor politici şi ale Guvernului, care spun că o Românie aflată sub monitorizare nu se poate compara ca o ţară cu drepturi depline în interiorul UE.
Există, poate, în rândurile politicienilor şi alte interese pentru ridicarea monitorizării...
D.M. Cum ar fi?
Există atâtea legi care ar trebui schimbate, după cum arată şi rapoartele Comisiei Europene, fiindcă parlamentarii sunt interesaţi să treneze dosarele de mare corupţie.
D.M. E deranjant că aceste legi nu se schimbă şi aş vrea să vă dau exemplul Legii Curţii Constituţionale. Deşi există o
