Pentru acest articol eu nu am niciun merit. Decât acela de a găzdui, momentan, o viitoare Pandoră (sper). Este o cititoare pe care am remarcat-o pentru comentariile amuzante pe care le făcea la articolele mele (mai amuzante decât articolele, pentru că, aşa cum mi-a atras atenţia cineva, eu nu prea reuşesc să fiu amuzantă în scris) şi pe care am îndemnat-o să scrie ceva pentru Pandora’s. Nu o cunosc, nu mă cunoaşte, tot ce ştiu despre ea este în prezentarea care urmează. După prezentare urmează textul semnat de ea. Citiţi-l, e amuzant. Şi dacă vreţi să înjuraţi, de data asta înjuraţi-o pe ea, ca să se obişnuiască! Glumesc… Eu, Andreea -mamă panicată a doi copii, nevastă dificilă, arhitectă în marea majoritate a timpului, -bucureşteancă dintotdeauna, ardeleancă după tată; mediteraneeană, dacă ar fi după mine -bucătăreasă ca vai de ea, gospodină de circumstanţă, scorpioancă mîndră de zodia ei - ascendent tot acolo -speriată de bombe (dezastre, calamităţi, boli, fantome, întuneric), nesigură, agresivă uneori, deprimată deseori Imi place să: -citesc, scriu, croiesc case, stau de vorbă, ascult muzică, văd filme, mă plimb pe Magheru şi Calea Victoriei, stau la soare. Şi multe altele pe care nu le mai scriu aici, ştiţi voi… Nu îmi place să -calc şi să tai ceapă. Deloc.
The making of Naşterea în chinuri a unui subiect Prin clasa a III-a am descoperit că îmi place grozaaaav să scriu. Am scris o compunere despre un căţel şi jumătate din clasă a lăcrimat. Ştiţi cum e: cînd eşti apreciat, hopaaa, îţi şi place treaba respectivă. De atunci, deşi calea vieţii mele a luat-o absolut pe unde a vrut ea, am avut jurnale, am însăilat sute de scrisori, pe hîrtie sau pe monitor… Memoriile tehnice de arhitectură nu se pun. Cînd mi s-a propus să fac acest lucru aici, acum, m-am bucurat. Şi apoi: - Tata, ia te uită ce chestie! - Foarte frumos, poţi scrie despre orice? - Îhî - Păi atunci
