A fost o vreme când Ceauşescu părea a fi copilul năzdrăvan al lagărului comunist. Ziariştii români care l-au însoţit la Conferinţa partidelor comuniste şi muncitoreşti de la Moscova în 1969 relatează în acest sens un episod inedit. Prin sursa Ceauşescu s-au făcut atunci scurgerile de informaţii din conclavul comunist către jurnaliştii occidentali.

Timp de două săptămâni (5-19 iunie 1969), la Moscova s-a desfăşurat Conferinţa partidelor comuniste şi muncitoreşti. Răfuiala sino-sovietică ajunsese la apogeu. Convins că venise momentul să aplice lovitura de graţie lui Mao, încurajat şi de invadarea Cehoslovaciei în urmă cu un an, Leonid Brejnev, secretarul general al CC al PCUS, a chemat la apel întreaga suflare a conducătorilor "roşii" ai planetei. Din San Marino până în Lesotho, din Guadalupe până în Ceylon, comuniştii au sosit în capitala URSS cu intenţii mai mult sau mai puţin paşnice. Cum să-i elimine din mişcarea internaţională pe "rebelii" chinezi era gândul ce unea "în cuget şi-n simţiri" pe sovietici şi partidele obediente lor. De la mazilirea ce i se pregătea, Mao a lipsit. La fel au procedat albanezii, iugoslavii, nord-coreenii şi nord-vietnamezii.

PRESA - ÎN RÂNDUL ÎNTÂI

PCR a fost reprezentat la conferinţa internaţională de o delegaţie mai numeroasă decât de obicei. Pe lângă Nicolae şi Elena Ceauşescu şi Paul Niculescu-Mizil (secretar al CC al PCR), au fost cooptaţi şi mai-marii presei: Alexandru Ionescu (redactor-şef la Scînteia), Nicolae Corbu (redactor-şef adjunct la Scînteia), Ion Bucheru (redactor-şef la Scînteia Tineretului), Ion Mărgineanu (redactor-şef la România Liberă), Zamfir Brumaru (director general adjunct la Agerpres), Ion Florea (redactor-şef la Lumea), Romulus Căplescu (redactor Agerpres). Conducerea "de partid şi de stat" a trasat ziariştilor misiunea informării presei occidentale cu ştirile neoficiale. Aş