Ultimul lucru la care te-ai aștepta e să descoperi că senatorul Cătălin Voicu (da, cel cu stenogramele) e cinefil. Și, totuși, citind partea a 3-a a stenogramelor aruncate pe piață de DNA nu poți să nu remarci influența unui film celebru, o secvență memorabilă din ”Filantropica” lui Nae Caranfil, cu Mircea Diaconu și regretatul Gheorghe Dinică în rolurile principale.
Vă propun, spre exemplificare, comparativ, secvența cu pricina cu Mircea Diaconu (un umil profesor aflat la nevoie) și Gheorghe Dinică (omul de afaceri, care are disponibilă suma necesară profesorului), respectiv discuția dintre Cătălin Voicu (un ”umil” politician care are nevoie de un împrumut pentru un fin aflat la anaghie) și Costel Cășuneanu (omul de afaceri care dispune de bani). Partea I. Lecția: Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană
Gheorghe Dinică: ”Nu se poaaaate… Să iei ultimul galben al unui sărac… Da ce credeai, mă, că-s eu? Supă populară? (…) Noțiunea de drepturi de autor nu-ți spune nimic?
Mircea Diaconu: Da când mi-ați cerut să fac circ la televiziune puneați altfel problema!
Gheorghe Dinică: Posibil, și tu când ai venit prima dată la mine aveai pretenții mai modeste… Băieți, ”Am muncit și nopți”…
(taraf): Și-am muncit și nopți, păi și-am muncit și zile… ieee..
Gheorghe Dinică: Hai, mă, nu face și tu pe tine… bea și tu ceva…
Mircea Diaconu: Și dacă mă duc la Poliție și povestesc tot?
Gheorghe Dinică (către taraf): Ia mai încet, băieți… Ce spui, mă…
(corul): E puișor, nu știe băiatul… he, he, he, he, heeee…
Gheorghe Dinică: Decât să ne certăm, hai mai bine un cântec vesel să cântăm. Bagă!
(taraful): Și-am muncit și nooopți, și-am muncit și zileee… Pentru tine, draga mea, ca să-ți fie bineee…
(pauză, Mircea Diaconu schimbă tonul)
Mircea Diaconu: Dați-mi 3.000 de dolari împrumut.
Gheorghe
