Aud că prin şcoli şi prin cluburile de timp liber au început serbările, Festivalul Ghiocelului, Sărbătorile Primăverii, Festivalul „Ouălor Roşii“ şi cum s-or mai numi ele. Nu pot să nu-mi aduc aminte de spectacolul, ţinut în pragul Crăciunului de anul trecut, de clubul de dans unde sunt înscrise nepoatele mele, unul dintre cele renumite în Bucureşti.

Să vă povestesc. Cu mic cu mare, părinţi, bunici, unchi, toată familia, cum se face, ne strângem la o micuţă sală de spectacole din centrul Capitalei. „Are să fie ceva special“, mi-am zis, aşa că mi-am pus cămaşă şi am mers grăbit ca să fiu punctual.

Intru în sală. Şoc! Zeci de copii, de la 3 la 16 - 17 ani, şi instructorii lor mişunau pe jumătate îmbrăcaţi / dezbrăcaţi printre rândurile cu scaune. Plini de importanţă, repetau câte o mişcare lascivă din coregrafia spectacolului, pozau precum vedetele când părinţii îi fotografiau, se salutau, lovindu-şi braţele, coatele şi şoldurile, aşa cum vezi în filmele cu rapperi sau în documentarele despre dansuri tribale, nu mi-e clar.

Şi a început spectacolul... Copile de 8 ani dansând lasciv sub ochii părinţilor. Adolescenţi mimând dansuri de videoclip, fără urmă de sincronizare sau de ritm. Fetiţe de 3 - 4 ani îmbrăcate precum protagonistele din filmele deocheate. Pantaloni şi bluze sfârtecate pentru ca ochii flămânzi să vadă şi ce nu trebuie văzut până la vârsta maturităţii.

Spectacolul a culminat cu numărul special al instructoarei de la clubul de dans. Înveliţi într-un sac (sub forma unui prezervativ), instructoarea şi unul dintre elevi mimau sexul pe un fundal „muzical“ de gemete. Sala era în extaz. Eu am cedat şi am ieşit în grabă. A fost ultima mea serbare!