Fiecare ediţie a Festivalului Internaţional de Blues de la Sighişoara (25-27 februarie, www.blues-festival.ro) a beneficiat de cel puţin un moment pe care să-l iei acasă şi să-l povesteşti multă vreme tuturor. Trebuie să recunoaştem că, în 2009, Lucky Peterson a încercat serios zidăria sălii de concerte şi ne-a ridicat tuturor pretenţiile în privinţa ideii de concert de blues. Aceste momente ţin microbul activ pînă la prima ocazie a unei noi manifestări. Ediţia a cincea a avut ca semn distinctiv palma deschisă, cu numărul complet de degete. Acesta era salutul.

2010 nu arată nici un semn de criză, cel puţin pentru cei care mai vor o porţie de tihnă şi muzică, garantate de locul şi oamenii de acolo. Nu cred că ne vom saluta cu şase degete, în schimb zîmbetele vor rămîne la fel de sincere. Afişul prezintă artişti din România, SUA şi Canada, ca să nu existe vreun dubiu. Singurul autohton este Raul Kusak, muzicianul cu un instinct care întotdeauna ni-l prezintă sub forme schimbătoare, cu explozii pline de inspiraţie şi umor, capabil să înlocuiască puterea de expresie a unui întreg combo. Nu degeaba Raul Kusak este un om de bază în fiecare an la festival, fie pe scenă, fie în cramă. De data asta, scena se va umple cu claviaturi şi, preţ de aproximativ o oră, vom trece prin multe secvenţe bine impregnate în albastru. Prima zi îşi prelungeşte surpriza şi în următorul concert, care ne va face primul contact pe viu cu blues/ul american juvenil. Homemade Jamz vin din Tupelo, iar media lor de vîrstă nu depăşeşte 15 ani. Ryan, Kyle şi Taya Perry formează un trio de familie, care ne oferă cel puţin două motive de bucurie: dezinvoltura cu care cîntă blues la vîrsta lor şi ideea de continuitate. E chiar îmbucurător să ştii că există copii care nu stau chiar tot timpul în faţa calculatoarelor. Ei vin în Europa doar pentru acest concert. Urmează prima noapte de jam-session,