Probabil aţi observat reclamele pentru spălatul: hainelor, vaselor, podelelor şi toaletelor, în toate sunt femei, femei fericite, mulţumite că şi-au încheiat socotelile cu toată murdăria domestică. Spală, freacă, limpezesc, scutură, albesc, mângâie şi chiar admiră sau invidiază alte femei care fac toate lucrurile de mai sus cu o tehnică şi un produs mai bune.

Femeile sunt constant preocupate de curăţenie. Femeile nu pot să nu observe o mică pată de rugină pe robinetul pe lângă care au trecut, femeile au s-o distrugă. Nu suportă o toaletă nedezinfectată (poate doar în vreun club dar şi atunci se urcă direct cu picioarele pe colac, germenii şi bacteriile să moară de ciudă că nu le ajung). Nu pot să suporte o bluză spălată de 20 de ori care nu mai arată ca una la prima spălare sau o lenjerie de pat care nu miroase a pajişti de flori. Asta ne învaţă cel puţin reclamele.

Acum serios vorbind, nu mă consider o luptătoare a sexului frumos împotriva bărbaţilor dar singurii pe care i-am văzut făcând treabă într-o reclamă sunt un pămpălău care înfundase chiuveta şi apoi se chinuia să o desfunde (Mr Muscolo) sau un musculos chelios pe care trebuie să-l fluieri ca să te ajute – Mr Proper. Şi cel din urmă e oricum desenat, cred că vor să spună că e o caricatură de bărbat. În viaţa reală însă nu e aşa.

Publicitarii lumii par să nu înţeleagă că azi – nu doar femeile spală haine, freacă podeaua sau şterg obiectele sanitare sau poate se feresc să îi compromită pe bărbaţi cu astfel de preocupări casnice. Ţin minte foarte bine cum mă întreba la un moment dat un prieten cum să pornească maşina de spălat, nevasta lui care se ocupa de treburile de genul ăsta doar pentru că se ferea să îl lase singur cu orice obiect casnic de când se întâmplase o inundaţie nasoală, era plecată din ţară. La masa la care stăteam mai erau şi alţi vreo doi, trei bărbaţi singuri. Stăteau ca l