Trei din patru politicieni uită de comunicarea online, odată ce au trecut de perioadele electorale. Utilitatea blogurilor sau a site-urilor de campanie devine nulă, în măsura în care majoritatea deţinătorilor nu mai observă modalităţi utile de a strînge voturi sau de a transmite mesaje pe piaţa politică. Doar unii păstrează continuitatea prezenţelor internaute, preferînd să le repornească, ani mai tîrziu, înaintea unui nou scrutin. Puţini sînt cei care îşi continuă comunicarea în timpul mandatului, comentînd evenimentele politice ale momentului sau dezvoltînd diferite campanii sociale.
Alegerile au trecut, trăiască alegerile. Din peste 300 de bloguri de politicieni, în jur de 80 au rămas active în acest moment. Statistica determină diferenţierea între un blog de campanie şi unul de mandat. Primul este, în bună măsură, inutil. Echipele de campanie pe Internet nu pot dezvolta, în timp util, baza necesară de suport public pentru a susţine eforturile din lumea reală, externă Internetului. În ciuda zecilor de mii de euro care se toarnă în site-uri de profil, conturi pe reţele sociale şi postaci virtuali la fiecare scrutin electoral, comunicarea de pe site nu este o complementară celei din mediul real şi nu se dezvoltă campanii care să aducă cele două planuri împreună. Un site este dezvoltat şi aruncat pe Internet doar pentru că aşa fac şi alţii, nu pentru că ar putea să susţină, în vreun fel, un efect de complementaritate la comunicarea politică.
A doua opţiune, cea a blogurilor de mandat, prezintă beneficii surprinzătoare pentru imaginea politicianului, în măsura în care sînt susţinute de o serioasă campanie publicitară. Într-un studiu efectuat pe zece politicieni cu prezenţe online, candidaţi la locale, parlamentare şi europarlamentare, s-a descoperit faptul că notorietatea acestora pe Internet, din momentul lansării blogului, a crescut, în m
