Am mai avut sentimentul asta de joc absurd. In anul trei de facultate, taica-meu avea o singura grija. Sa ajung membru de partid cat mai iute. Acela, unicul! Asta era calea spre lumea fagaduintei. Trebuia sa “bat” cat mai devreme pe trambulina succesului in viata. M-au salvat sezonul bun de cupe europene al echipelor romanesti de club si suprapunerea sedintelor “de statut” cu miercurile fotbalistice. Asa, alegerea mea de atunci a fost cu mult mai usoara! Iar in lunile urmatoare, a venit schimbarea de regim.(Ii las pe altii sa stabilesca nuantele istorice, desi cel mai comfortabil m-as simti acoperit de termenul de ‘lovilutie’). 20 de ani degeaba din moment ce astazi sunt presat cu disperare de un var de gradul doi sa-i gasesc o pila in PDL. Omul e sofer pe salvare la spitalul judetean si e pe cale sa-si incheie contractul pe durata detreminata cu angajatorul. Cam acum urmeaza sa treaca cei doi ani, de cand, mia de euro mostenita si imprumutata de pe la toata familia, si-a implinit menirea . Varul o daduse atunci unui PSD-ist ca sa unga respectiva angajare. Numai ca nu stia, bietul de el, despre conceptul de angajament pe durata determinata la stat. Si s-a trezit ca are un contract care expira curand , iar omul lui , PSD –istul ‘fortos” de acum doi ani e afara din schema admnistrativa a spitalului judetean. Deabia acum a inteles ce targ prost a facut, chiar daca si-a mai facut dreptate si singur, pe parcurs, cu benzina supta din rezervor, precum zaibarul din butoiul de acasa. Suntem aceeasi. “Partidul e in tot si in toate”. Ne-am reobsinuit incet –incet cu asta. Fiece noua guvernare, indiferent de culoarea politica a escaladat practica. De la obscuri sefi de agentii judetene pana la prima linie tehnica din birocratia ministeriala. Si acum am ajuns la capatul jocului de domino. Femeia de serviciu de la liceul din Simleul Silvaniei si portarul de la Administratia