N-a fost plicticoasă soarta fraţilor gemeni Cornel şi Mircea Constantiniu. Destinul le-a oferit suişuri şi coborâşuri din belşug. Le-a scos în cale suspans până la măduva osului şi finalul piesei a fost pentru unul neaşteptat, iar pentru celălalt cu prelungire.

Printre atâtea răsuciri ale destinului la un colţ de viaţă, pe cântăreţul şi artistul Cornel Constantiniu l-a pândit o boală grea, Parkinson. Cornel cel falnic, înalt şi suplu, frumos de mureau femeile după el, suferă de toate tulburările acestei boli a sistemului nervos. Îi tremură mâinile, paşii sunt nesiguri, corpul are o rigiditate de trunchi de copac vechi, vorba-i este împleticită.

Cu toate astea, Cornel Constantiniu, îndrăgitul interpret de şlagăre, trăieşte şi de ani lungi se luptă cu boala. În timp ce, precum un trăsnet apărut pe cerul mai mult senin, moartea l-a luat pe cel sănătos şi aparent zdravăn, pe Mircea Constantiniu, trăitor de lungă vreme în Africa de Sud. Şi în cazul artistului cu faimă Cornel Constantiniu s-a adeverit că, deşi e grea, Parkinson este o boală de viaţă lungă, ce poate fi tolerată cu terapii. Boala şi simptomele ei sunt supravegheate cu medicamente şi mai puţin cu intervenţii chirurgicale.

Prin tratamente bine conduse şi prin curajul de a lupta cu boala, mulţi bolnavi de Parkinson au şansa să ajungă la o calitate a vieţii mai puţin deteriorată, uneori aproape bună.

DESTINUL GEMENILOR

Dar să explicăm de ce destinul gemenilor Cornel şi Mircea Constantiniu mi-au inspirat titlul acestui articol: "Cerşetorul bolnav de Parkinson trăieşte şi Prinţul sănătos a murit". Gemenii Cornel şi Mircea Constantiniu semănau perfect, justificând zicerea românilor "seamănă ca două picături de apă". Îi confunda chiar mama lor, Hortansa, profesoara de latină. Aşa se face că, atunci când, de exemplu, Cornel o ruga pe mama lui să-l trezească l