– Crucea Roşie nu poate face nimic! –
Faţă de cutremurele de timp, cutremurele de pămînt prezintă un avantaj – se văd. Pot fi prezentate de către televiziuni, se pot posta pe YouTube. Înduioşează. Mobilizează opinia publică. De fier dacă ai fi, şi tot începi să scîrţîi în momentul în care vezi imaginile din Haiti, cu sute de cadavre şi clădiri călcate parcă în picioare de către un uriaş furios. Au efect pentru că oricine poate recunoaşte evidenţa: nu putem controla natura. Cutremurele de timp au o soartă mult mai ingrată: nu beneficiază de imagini dramatice transmise în timp real, iar consecinţele dezastruoase nu sînt vizibile cu ochiul liber. E ironic: singurele cutremure pe care le-am putea, teoretic, controla trec nebăgate în seama. Aşa merg lucrurile… – vorba lui Kurt Vonnegut.
Kurt Vonnegut s-a născut în Indiana, acolo unde se întîmplă să trăiesc şi eu astăzi. La 14 decembrie 1944, infanterist fiind în Al Doilea Război Mondial, a fost luat prizonier de către Wermacht. A fost martor la bombardamentul Dresdei din 1945, a fost obligat să îngroape şi să ardă civilii morţi, şi de atunci a rămas cu niscaiva sechele: a scris cărţi. Aşa merg lucrurile… În 1996 a scris o carte, Timequake (Cutremur de timp), în care susţine că asemenea cutremure, sughiţuri în continuum-ul spaţiu-timp, se petrec regulat, obligînd oameni şi lucruri deopotrivă să-şi retrăiască istoria. Vonnegut pretindea că, din cauza unui astfel de cutremur, s-a întors din 13 februarie 2001, în 17 februarie 1991, şi şi-a retrăit încă o dată decada. „Oamenii sînt roboţii trecutului“ – scria. De bună seamă, nu l-a crezut nimeni. A murit în 11 aprilie 2007. Aşa merg lucrurile…
21 ianuarie 2010. Curtea Supremă a SUA decide, cu o majoritate de 5 la 4, că de acum înainte corporaţiile (şi sindicatele) sînt asimilate unor persoane fizice; persoanele fizice beneficiază de Pri
