Mimi Brănescu, unul dintre cei mai talentaţi actori din tânăra generaţie, s-a ambiţionat să devină dramaturg şi a scris cinci piese de teatru până acum ("Insomniacii", "Gunoierul", "Flori, fete, filme sau băieţi", "Dumnezeul de a doua zi" şi "Acasă la tata"), ultimele trei fiind puse în scenă la Teatrul Act de Claudiu Goga, Vlad Massaci şi Alexandru Dabija.

Sigur că aşteptările au fost (şi vor fi în continuare) mari, dar Brănescu reuşeşte să nu-şi dezamăgească publicul şi nici criticii, atingând subiecte sociale pe care le exploatează cu umor şi încercând astfel să mascheze apăsarea care, inevitabil, le însoţeşte. În "Acasă la tata", Alexandru Dabija, care alături de regie semnează scenografia şi ilustraţia muzicală, îşi lasă actorii să se desfăşoare liber într-o bucată de realitate rurală contemporană.

Un tânăr care părea a se fi "realizat" în Capitală se întoarce acasă, acasă la tata, unde primeşte statutul privilegiat de vedetă locală. Că îi prieşte ori ba, sau ce se ascunde în spatele zugrăvelii, rămâne de văzut. Cert e că lumea pe care a lăsat-o în urmă este neschimbată, cu câteva excepţii, generate de nevoia de supravieţuire şi de procreare: după ce mama lui a murit, tatăl s-a recăsătorit cu o femeie de la oraş, prietenul cel mai bun şi-a întemeiat şi el o familie, dar mai degrabă din virtutea inerţiei decât din dragoste, iar iubita din adolescenţă trăieşte singură, e vânzătoare la alimentara din sat şi îşi încălzeşte ocazional aşternuturile cu vreun doritor.

Sub muşamaua învechită de pe mese se ascund resentimente şi nevoi neîmplinite înecate în alcool, care ies la iveală şi se rezolvă într-un mod violent, aşa cum se întâmplă deseori în mediul rural românesc. "Acasă la tata" este susţinut de un dialog frumos construit şi de o distribuţie de excepţie: Marcel Iureş, Gavril Pătru, Gabriela Popescu, Ada Simionică, Şerban Pavlu, M