Iarăşi ninge, pentru a cîta oară în această iarnă... Încă un bulgăre de zăpadă zvîrlit împotriva celor care în ultimii ani au făcut din lupta contra încălzirii globale o adevărată religie. Criza economică mondială a contribuit şi ea la scăderea interesului general pentru acest spectru fierbinte care reuşea să sperie mai bine lumea, în vremuri de prosperitate.

A mai fost şi micul scandal din care a reieşit că savanţii plătiţi de ONU să argumenteze încălzirea globală au învîrtit informaţiile aşa încît să le iasă pasienţa. Adică au preluat nişte vagi păreri ale unui specialist despre iminenta topire a gheţarilor din Himalaya pînă în 2035, publicate într-un interviu din 1999, şi le-au oferit cîţiva ani mai tîrziu (ambalate într-un raport oficial) drept informaţii ştiinţifice cu valoare certă. Au fost deconspirate şi o mulţime de e-mail-uri din care rezulta că unii oameni de ştiinţă legaţi de IPPC (Intergovernamental Panel on Climate Change) manipulează datele privitoare la acest subiect, pentru a dovedi cu orice preţ legătura dintre activităţile umane şi încălzirea globală (vezi şi tema „La rece despre încălzirea globală“ în Dilema veche, nr. 304). Şi acesta pare a fi doar vîrful icebergului, dacă mă pot exprima astfel.

Cercetătorul britanic Phil Jones, aflat în centrul scandalului Climate Gate, a recunoscut recent că pentru ultimii 15 ani nu există date semnificative care să ateste o încălzire globală. În urmă cu un an, un botanist britanic celebru, David Bellamy, care realiza şi emisiuni ştiinţifice, a declarat că BBC l-a marginalizat timp de mai bine de un deceniu, după ce s-a constatat că nu e un adept al teoriei încălzirii globale (el avea chiar date contrare). Aşadar, ne putem imagina destul de uşor că mecanismul prin care s-a creat întreaga ideologie a încălzirii globale a funcţionat asemeni unui bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte.