În judeţul Caraş-Severin mai este disponibilă o singură tabără şcolară.
Dacă în anul 1990, în judeţul Caraş-Severin existau 10 tabere, acum, numărul acestora s-a redus la una singură. Aceasta, în condiţiile în care locurile din tabere erau şi sunt soli-citate de copiii din toată ţara, cu precădere din zona de câmpie, Bucureşti şi litoralul românesc.
Taberele au fost aşezate în teritoriu într-un mod bine gândit, în aşa fel încât fie-care să îşi găsească locul după preferinţe. Tabere şcolare au existat în Băile Herculane, unde existau ape termale, la Cireşnaia, unde aerul este foarte ionizat, la Brebu Nou, adică la poalele Semenicului, la Valeadeni, în vârful dealului sau la Vila Klaus, lângă Crivaia.
Una dintre taberele de o frumuseţe deosebită era cea de pe Valea Minişului. Aşezată pe DN 57 între oraşele Anina şi Bozovici, staţiunea era asaltată an de an de copii din toată România. Fiindcă cererea era tot mai mare, de jur împrejurul pavilionului central au fost construite alte pavilioane mai mici, dar care acum, fiindcă nu sunt folosite de ani întregi, au ajuns nişte ruine.
Porţi inchise din 2007
Ultima serie de copii a plecat de la Valea Minişului în 2007. De atunci, vila impunătoare ce putea găzdui 80 de copii pe serie a rămas închisă. Îngrijitor şi paznic al taberei de la Valea Minişului a rămas Petru Babeu. Omul spune cu tristeţe în glas că ,,programul copiilor din tabără era unul deosebit. Îi duceam la peşteri, la baie la Lacul Miniş, în drumeţii până la Anina şi Rudăria la muzeul de mori de apă. Făceam focuri de tabără, uite, cât casa de mari. Şi, Doamne, ce frumos mai era! Copiii cântau, spuneau poezii. Aveam unii de la Bucureşti de stăteau şi câte două serii pe an la noi. Făceam mămăligă cu brânză şi mâncam la foc cu slănină prăjită în băţ de ei singuri", adaugă bărbatul.
Acum, un singur centru de agrement pentru
