„Vreau să vă spun că am întîlnit fraţi întru păgînism şi deşi unii sînt minunaţi, alţii sînt foarte egoişti! E bine să ai parte de prietenie şi îndrumare, dar jocul de putere trebuie să înceteze! Unul dintre motivele pentru care nu am devenit membră într-o adunare este că multe dintre preotesele pe care le-am întîlnit sînt atît de pline de ele. Ştiu că trebuie să te iubeşti pe tine însăţi şi să crezi că poţi deveni zeiţă, dar cred că unii se iau prea în serios. Vouă nu vi s-a întîmplat aşa ceva?“
O tînără membră a forumului wiccantogether.com, creat pentru aderenţii la cultul de inspiraţie păgînă Wicca, îşi exprimă primele dezamăgiri faţă de noua „credinţă“. Wicca, un amestec de ritualuri pre-creştine şi pretenţii de învăţare a magiei/vrăjitoriei de la iniţiaţi, are în prezent peste 100.000 de membri în Statele Unite. În Marea Britanie, la ultimul recensămînt, peste 40.000 de oameni s-au declarat „păgîni“, în special dintre cei care se consideră wiccani şi druizi. Au publicaţii, adunări, cărţi de iniţiere şi popularizare, scrieri sfinte, comunităţi reale sau online, locuri de rugăciune (Stonehenge candidează la titlul de Meccă a neo-păgînismului în lumea anglo-saxonă – în lipsa posibilităţilor de pelerinaj, se poate folosi, pentru practica religioasă, orice pădurice sau colţ de natură disponibil).
Din secolul al XIX-lea, în Europa occidentală, creştinismul a început să dea semne de slăbiciune bătătoare la ochi. Nu la nivelul unui grup de intelectuali raţionalişti, cum se întîmpla pînă atunci, ci, pentru prima dată, religia tradiţională a început să-şi piardă din atracţie în rîndul oamenilor obişnuiţi. Secularizarea a atins în proporţie mare întîi ţările protestante: paradoxal, tocmai din dorinţa apropierii mai mari între credincios şi Dumnezeu, prin studiul personal al Scripturilor.
Evoluţionismul, popularizat jurnalistic, a d
