Săptămîna trecută a venit vorba despre o asociaţie a cărei amintire merită înviată. Ea s-a constituit din iniţiativă privată în iulie 1929 şi purta oficial numele de „Societatea istorico-arheologică Bucureştii Vechi“. Preşedintele ei era arheologul I. Andrieşescu, avînd ca vicepreşedinte pe dr. G. Severeanu, memorialistul colecţionar, şi ca secretar pe Constantin Moisil, eminentul numismat şi arhivist. Alt arhivist, editor de documente germane, dar care va muri tînăr, era casierul: Mihail Popescu. Ca membri ai comitetului apar I.C. Băcilă, bibliotecar la Academie, genealogistul G.D. Florescu şi un „Prof. N. Ionescu“ (o fi fost Nae?).
Primele acţiuni ale Societăţii au fost organizarea de săpături arheologice – care au fost întreprinse de Dinu V. Rosetti, cu fonduri acordate de Primăria Bucureştilor, şi au scos la iveală mai multe aşezări preistorice pe valea Colentinei – precum şi înfiinţarea unui Muzeu Municipal. Acesta a fost creat cu sprijinul aceluiaşi inimos primar al Capitalei, Dem. I. Dobrescu. George Florescu, pitoresc personaj pe care generaţia mea şi-l mai aduce aminte: a fost ultimul bucureştean care a mai purtat ghetre, a fost directorul Muzeului, instalat în casa Cantacuzino-Moruzi de pe Calea Victoriei, pînă cînd o samavolnică hotărîre a mareşalului Antonescu a făcut să dispară clădirea, pe al cărei teren trece acum prelungirea bulevardului Dacia către Gara de Nord. Acelei case i-a rămas numai imaginea, pictată de Jean Steriadi (în colecţia Zambaccian).
Foarte interesant este următorul pasaj din statutul Societăţii, alcătuit la 1930: „Programul de activitate al societăţii noastre prevede şi îndatorirea de a fixa plăci comemorative sau mici monumente amintitoare pe clădirile sau în părţile memorabile ale oraşului. Astăzi, cînd Bucureştii se transformă cu atîta repeziciune, cînd locul clădirilor vechi îl iau blockhausurile cu
