●Casanova, identitate feminină (România, 2010), de Marius Th. Barna.
Regizorul-scenarist Marius Th. Barna e un caz clasic de grafomanie – aşa cum există destule pe piaţa cărţii (plină de volume publicate pe banii autorilor), dar n-ar trebui să existe într-o cinematografie care se pretinde organizată profesionist, cu concursuri de proiecte, comisii de experţi etc. Dar el şi producătorul lui, Alexandru Iclozan, au protectori sus-puşi: Eugen Şerbănescu, directorul instituţiei care ar trebui să vegheze la cheltuirea responsabilă a fondului cinematografic, e un vechi colaborator al lor. În plus, au talentul de a-şi face aliaţi din oameni care, în mod normal, ar trebui să aibă mai mult discernămînt. Ce i-a trebuit lui Lucian Dan Teodorovici să se lase cooptat în mai multe proiecte de-ale lor? Ce le-a trebuit lui Alex. Ştefănescu şi lui Ion Bogdan Lefter, doi critici literari care se vor luaţi în serios, să vorbească la premierele ultimelor două filme de Barna – Ştefănescu în 2008, la Dincolo de America, iar Lefter acum, la Casanova, identitate feminină? Teodorovici e coordonatorul Colecţiei „Ego Proză“ de la Polirom: oare n-ar trebui să recunoască un grafoman? Creativitatea lui Barna nu e altceva decît incontinenţă – o incapacitate de a-şi controla anumite funcţii secretoare. E ca şi cînd ar ataca fiecare zi de filmare – şi, înainte de asta, de scris la scenariu – cu un imens entuziasm, dar fără nici o amintire a zilei precedente, uitînd complet ce s-a întîmplat pînă atunci în film, care erau liniile de evoluţie ale poveştii şi care ar trebui să fie caracterele personajelor. Iar ideile lui despre cum funcţionează lumea sînt ca ale unui copil.
În Casanova..., Maria Dinulescu joacă rolul unei fete cuminţi care apare într-o reclamă la prezervative, lucru care o face celebră. (În ce ţară? În ce an? Doar sînt atîtea reclame şi atîtea fete care apar
