Independentii au inceput sa-si ia nasul la purtare in ceea ce priveste actul de guvernare si relatia cu PD-L. Si nu numai.
Marirea accentuata a grupului generaza forta pentru noi negocieri cu partidul premierului Emil Boc si pentru pretentii politice din ce in ce mai insemnate. Asa a ajuns generalul Oprea "sa santajeze" guvernul pe care il sustine, evident, din interes national. Si asa a ajuns PD-L sa cedeze in fata unor cereri ale acestora.
De la cativa membri plecati din frustrare, dezamagire sau exces de orgoliu politic si personal, grupul independentilor a atras in mod natural un alt fel de personaje. Acestea fac parte din categoria larga a oportunistilor care au vazut ca mai exista loc pe culoarul de stanga si care cred ca atunci cand esti la putere esti mai in siguranta decat in opozitie. Ei cred ca atacul asupra PSD va genera o mutare a unei parti a electoratului de stanga catre ei.
Si astfel va echilibra monopolul celui mai vechi partid de stanga. Nu judeca deloc gresit. Ramane insa de vazut cat de serioasa va fi aceasta constructie din punct de vedere ideologic si al actiunii politice si cum o va percepe populatia.
Proiectul formarii unui nou partid de stanga are insa cateva semnificatii importante pentru politica romaneasca si pentru sistemul de partide din Romania.
In primul rand, aparitia unui nou partid politic contrazice flagrant proiectul societatii majoritare la care presedintele Traian Basescu si PD-L viseaza. Intentia fortarii formarii unei democratii majoritare in care sa existe numai doua partide, unul pe partea dreapta si altul pe partea stanga, este gresita. Si nu este gresita din punct de vedere teoretic, ci din punct de vedere practic, al realitatii politice.
In istoria recenta de dupa 1989, Romania nu a fost dominata de un clivaj semnificativ major care sa imparta societa
