Coboară din taxi, după o scurtă negociere cu şoferul. Nici n-a coborît bine şi doi cerşetori mititei se agaţă de el. Îl prind fiecare de cîte un picior. "Mike! Mike! Ne dai, Mike?". Temwanjera nu se lasă impresionat. "Îţi dau dacă-ţi pui papuci la loc!".
Rupe un pic de română. Locuieşte în oraş, la zece minute de stadion, împreună cu soţia şi cei doi copii. În vară se împlinesc patru ani de cînd a venit la Vaslui. Atacantul din Zimbabwe a pierdut returul din cauza operaţiei la genunchi. Dar plănuieşte să mai joace "vreo cinci-şase ani fotbal, tot la Vaslui, de ce nu?".
"Distracţia e în familie"
- Care-a fost prima impresie cînd ai ajuns la Vaslui?
- Un oraş mic, liniştit. Ştiam cîte ceva de la Marko Ljubinkovici, cu care am fost coleg în Serbia. Ştiam că e mic, dar asta nu mi se pare important, cît de mare e oraşul. Meseria ţi-o poţi face oriunde. Am venit să joc fotbal.
- Cum ţi se par oamenii de aici?
- Foarte drăguţi, oameni de treabă, prietenoşi. (Pauză de gîndire) De cînd sînt aici, n-am avut probleme cu ei, nici un fel de probleme.
- Dar despre bucătăria moldovenească ce părere ai?
- A, nu, cu asta am probleme! Nu m-am putut obişnui. Se mănîncă cu totul altfel decît la noi. Am văzut cum e
mîncarea în Serbia, seamănă cu a voastră, dar cred că a voastră e mult mai bună. Însă mie tot nu-mi place.
- Nici sarmalele?
- Nici. Dar mămăliga da, facem şi noi ceva în genul ăsta.
- Eşti primul stranier care nu se dă în vînt după sarmale.
- Se poate. Îmi găteşte soţia mea mîncarea ca acasă. Numai cînd sînt în cantonament mănînc româneşte.
- Găseşte ingredientele pe aici?
- O, da, ingredientele sînt aceleaşi, dar gătim carnea altfel.
- Cu frigul din România cum te împaci?
- Joc de şapte ani în Europa de Est, sînt obişnuit. La început a
