În timp ce călătoriile prin gaura de iepure imaginată de Tim Burton pompează încasări de box-office, la MoMA se derulează o expoziţie-gigant dedicată celui mai atipic regizor de la Hollywood. Nu se întâmplă prea des ca un mare autor de cinema să dea în acelaşi timp lovitura cu un blockbuster construit pe o grea moştenire („Alice în Ţara Minunilor“ de Lewis Carroll) şi să expună la Mecca pieţei artistice: Museum of Modern Art din New York.

Tim Burton este unul dintre cele mai bune exemple când vine vorba de ineficienţa etichetelor, atâta vreme cât filmele lui - şi marca înregistrată a stilului - sunt o demonstraţie de hibridizare a genurilor. Până la 26 aprilie, expoziţia de la MoMA developează imaginarul unuia dintre puţinii artişti care şi-au găsit locul în mainstream explorând poezia macabrului.

Operaţie pe imaginaţie deschisă

Organizată pe mai multe niveluri, intimidanta desfăşurare de arhive de la muzeul newyorkez acoperă aproape 50 de ani de creativitate. De la schiţele pe care le făcea când locuia cu părinţii într-o suburbie tipică până la primele filme în care preia viaţa familiei americane standard şi o deturnează în „meditaţii" horror, la rândul lor supuse unor tratamente de sens.

Începând cu „Vincent" (1982), primul scurtmetraj realizat de Tim Burton, în care eroul copilăriei sale, actorul Vincent Price, este un personaj din lut modelat, până la „Edward Mâini-de-foarfece" (1990), în care Price joacă un rol de-adevăratelea, şi continuând până la cea mai nouă producţie a sa, Burton şi-a construit un adevărat „cocon" vizual.

Tocmai aceasta este şi miza expoziţiei care îi este dedicată artistului/regizor, să redea la o scară cât mai fidelă harta unui imaginar care ajunge la ceilalţi prin diferite canale, toate complementare: grafică, regie, scenariu, literatură (Burton este autorul volumului de poezie naiv-maca