Cand ai mai putin timp decat Mutu creier, e mai greu sa scrii constant. Aici urma sa ma plang de calitatea jurnalismului din Romania si despre cum presa si-a adus propria moarte. Nu-i nevoie, au facut-o altii cu mai mult succes. Prefer sa atrag din nou atentia asupra unui adevar evitat : vulgarizarea mediatica nu deranjeaza cu-adevarat. In acceptiunea originala, termenul ”vulgarizare” semnifica incercarea jurnalistilor de a face o informatie accesibila, de a o populariza. E vorba in esenta de o ”traducere”. In cazul lumii media romanesti, procesul se rezuma la adaugarea adjectivelor ”porno” si ”SENZATIONAL” la orice corp de text. Ca simplu posesor de blog, m-am revoltat in trecut pe tema tupeului unor tabloide si a televiziunilor de camin cultural. E greu insa de spus daca vrem sa schimbam ceva . Sa fie din cauza imposibilitatii de a educa rapid un public masiv ? N-as zice. Daca ar exista intentia ar aparea si rezultatele. Tabloidizarea nu este un proces ireversibil. Daca 1000 de bloggeri ar scrie concomitent articole informative incat sa infunde reziduurile online s-ar misca ceva dar… Adevarul e ca ”initierea” ne gadila placut. Ne place sa fim informati corect si exhaustiv, ne place sa nu stim cine e Magda Ciumac si sa recunoastem asta public (cu un strop de aroganta, evident). Ne place ca intr-o discutie sa detinem monopolul argumentelor si al informatiilor, ne place sa stim cine-i Salman Rushdie si sa nu credem ca energizantele au legatura cu bovinele. E pur si simplu un mecanism de selectie. Desi e la moda sa ne plangem ca lumea se uita la OTV, ne place sa stim ca exista oameni care amutesc in fata lui Dan Diaconescu. Sunt momente de ”glorie” care ne gadila placut. E la fel si cazul hulitelor manele. Dupa primele perioade de rebeliune, nu mai incerci sa ‘’salvezi” pe cineva. In fond, de ce anume l-ai putea salva ? De o preferinta compozitional inferioara celor as