Ieri după-amiază s-a enervat Alin Fumurescu. Pe bună dreptate, după ce a aflat că niște ziariști (în speță, de la cotidianul.ro) au solicitat “declanşarea anchetei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faţă de scurgerea unor documente dintr-un dosar penal aflat în lucru“. Mai exact cei de la cotidianul.ro au cerut, nici mai mult, nici mai puțin decât ca Dan Tapalagă și colegii lui de la Hotnews să dezvăluie sursa informațiilor lor, a stenogramelor, din cazul Cătălin Voicu. O aberație pe care Fumi a taxat-o foarte concis, aici.

De dimineață, citind ce a declarat aseară Crin Antonescu la Realitatea TV, a fost rândul meu să-mi sară muștarul. ”Chiar nu ştiam toţi că există interferenţe în justiţie şi că se ascultă telefoane?”, a spus liderul PNL, subliniind că este important să se pună întrebarea “Cum se scurg aceste documente?”. “Pe mine mă deranjează în această chestiune un singur lucru: că organisme judiciare, DNA în speţă, care este principalul suspect de scurgere de informaţii pentru mine, par a fi mai preocupate de a face politică decât de a face justiţie”, a spus Crin Antonescu.

Așadar, și pentru Antonescu, precum pentru Nistorescu, ceea ce îi deranjează nu sunt faptele în sine, ci modul în care au ajuns ele la cunoștința opiniei publice. Indignarea mea e cu atât mai mare, cu cât am experimentat pe propria piele, în perioada în care am făcut jurnalism de investigație, ce înseamnă astfel de practici.

În 1998, am publicat în ”Transilvania Jurnal” un scurt articol despre o amendă pentru evaziune fiscală aplicată uneia dintre afacerile cu automate și săli de jocuri de noroc pe care le avea la Cluj Marius Vizer. Informațiile proveneau din Buletinul Informativ al Poliției (e drept, partea care nu era destinată mediatizării – ceea ce nu înseamnă însă că erau informații secrete, ci doar că de mediatizat, Poliția mediatizează accid