Motivul? Se dovedeşte că justiţia, cu excepţia DNA, este parte a reţelei mafiote şi că profunzimea coruperii nu a fost estimată corect nici înainte de aderare, nici ulterior, în timpul anilor de blândă monitorizare. Mai multe rapoarte au vorbit de parlamentul care blochează dosarele grele, de incapacitatea CSM de a se reforma, de lentoarea actului de justiţie, în special în cauzele care vizează marea corupţie, de întârzierea adoptării Codurilor penale sau de presiunile politice puse pe procurorii DNA. Dar niciunul nu a surprins putregaiul care macină magistratura şi poliţia până la cel mai înalt nivel, conexiunile acestora cu lumea politicii, a afacerilor, a interlopilor şi a serviciilor secrete.
Niciun raport nu a pus degetul pe rană şi nu a intuit măcar amploarea, vechimea şi trăinicia reţelei, indiferent de numele ei, şi ale cărei vârfuri sunt departe de a fi divulgate, căci, să fim serioşi, Cătălin Voicu este doar un instrument. Capi dei tutti capi sunt în altă parte, prinderea lui Voicu fiind similară cu arestarea doar a şefului dealer-ilor de droguri. În acest context, extrem de importantă va fi susţinerea în continuare a DNA, rămasă, iată, singura verigă slabă, singurul braţ lipsă al caracatiţei. Ar fi de aşteptat ca viitoarele rapoarte ale CE să pună un accent şi mai apăsat pe independenţa procurorilor DNA şi să avertizeze serios clasa politică şi chiar Curtea Constituţională, unde se judecă obiecţiile de neconstituţionalitate ridicate de Adrian Năstase în dosarul mătuşa Tamara şi care vizează exact desfiinţarea DNA.
Există o şansă ca dosarul Voicu să producă cutremurul necesar ruperii acestui cerc. Sper că la Comisia Europeană corupţia fără corupţi, adică tergiversarea deciziilor în marile dosare, va fi privită cu ochi mult mai severi după înţelegerea în profunzime a cazului Voicu. Asta ar putea însemna o presiune mai mare pe clasa pol
