Despre Sf. Binecuvîntatul Spinos Amsterdamitul (Baruch Spinoza, 1632-1677), Apostol al Libertăţii. Despre uzul libertăţii şi împotriva fricii de Dumnezeu. Despre religia publică. Despre Avatarul protocronic.

Capitolul I – Sf Spinoza despre libertate

1. Îţi scriu aceste cuvinte ţie, barbar politic de pe ceste plaiuri mitíce, cu deşarta speranţă că vei cugeta asupra învăţăturilor Sf. Spinoza Iudeul, care lăsat-a bună povaţă despre ce e libertatea şi ce să faci cu ea.

2. Căci în fiecare zi-mi arăţi că eşti parte a gloatei şi nu a Cetăţii, că libertatea ce ai e un bun dispensabil atît timp cît ai ce băga la ghiolban şi că ţi-o vinzi uşor de dragul burţii.

3. Află dar, barbare, că, aşa cum spunea sf. Spinoza, Omul este Dumnezeu pentru Om, iară înainte de aceasta nu există nimic care să se pună împotriva nevoii de libertate a omului. Căci libertatea este o necesitate dinlăuntruri a Omului, asemeni cum e şi Dumnezeu, o nevoie de dinăuntru – aşa spus-a sf. Spinoza, iară libertatea este opusul constrîngerii, este străduinţă şi devenire.

4. Omul care trăieşte între Oameni – toţi şi fiecare dintre aceştia Dumnezeu pentru el – este cu atît mai liber, cu cît are mai puţine constrîngeri de dinafară. Libertatea este interioară şi necesară însăşi condiţiei de om. De aceea, barbare, nu eşti un om liber cît timp îţi îndrumi viaţa după tîlcuiri locale precum “aşa se face”, “aşa vrea Dumnezeu”, “aşa e pe la noi, din bătrîni”. Ci smulge-te din tradiţia ta cea plină de constrîngeri şi învaţă că libertatea prin tine însuţi e mai fără de preţ decît Legile ălea care nu se schimbă de milenii. Omul evoluează – şi-n cuget, şi-n simţiri.

Din lumea libertăţii ca necesitate individuală, un cînticel – soloist on a solo list:

Capitolul al II-lea – Sf. Spinoza despre religie şi politic

1. Ci spune, o, barbare, sf. Spinoza despre legătura di