Tara Minunilor este un produs imaginar al lui Lewis Carroll, iar nu al lui Alice, pentru ca aceasta este imposibila, dar e o imposibila frumoasa, perfecta pentru imaginatia scriitorului englez. Cam asa e si pentru Tim Burton, doar ca, in filmul lui, Alice are cu 13 ani mai mult decat in cartea care a facut-o celebra.
Filmul „Alice in Tara Minunilor” este, de ceva vreme, in cinematografe si, prin urmare, supus carcotelilor autohtone. Unii spun ca Alice – in interpretarea frumoasei Mia Wasikowska si in regia lui Burton – a murit. Dar sa luam aminte la vorbele alese ale omizii Absolem, personajul intelept din fim, si sa admitem optimisti ca Alice n-a murit, ci doar s-a transformat.
Poate ca distributia este dubitabila pe alocuri, dar nu voi insista asupra acestui aspect. Ci asupra marelui merit al regizorului american, acela de a nu fi mutilat „multul” povestii, predilectia pentru absurd, satira si limbaj inedit din cartea lui Lewis Carroll. De aceea, filmul nu este deloc o banala poveste pentru copii, ci are cel putin anumite idei filosofice, satirice si imaginative demne de atentia publicului.
Povestea care provoaca imaginatia
In cateva cuvinte, povestea este simpla. La inceput, Alice traieste, alaturi de familia ei, intr-o lume care, dupa toate datele, pare normala. Singurul fapt care o bantuie este un vis cu niste creaturi stranii, care se repeta obsedant. De fapt, nu este o inchipuire, pentru ca, asa cum se dovedeste pe parcurs, Alice „viseaza” amintirea unei alte vieti, a experientei traite in Tara Minunilor. Aici exista doua lumi: una imaculata si buna, a Reginei Albe, care este in declin pentru ca a fost cotropita aproape de tot de lumea rosie, sangeroasa, deci rea, a Reginei de Cupa. Alice, ademenita de un iepure alb, cade la propriu printr-o vizuina tenebroasa direct in acest taram fantastic. Rolul ei va fi, desigur
