Eu dacă aş fi fost în locul lui Gheorghe şi aş fi avut avea capacitatea să-l influenţez pe ministrul Vlădescu, l-aş fi convins să-l declare pe Cătălin Voicu membru de onoare al Fiscului. Sau să-l propună pentru o decoraţie de genul “Cavaler al Finanţelor Statului “. De ce ?
Simplu : nimeni, până la Cătălin Voicu, nu s-a gândit să facă din mită o sursă de venituri la buget ! Aţi văzut, în stenograme, cum îi pune problema lui Căşuneanu? Un miliard plus TVA! Pe acte! Deci, scrofulos la datorie, senatorul nu s-a mulţumit să ia banii şi să-i bage în buzunar – sau în contul curent personal, ca Solomon. Nu! El i-a făcut factură mogulului asfaltului şi a introdus suma în contabilitate!
Din miliardul vărsat de acesta, aproape două sute de milioane au mers la buget, consolidând finanţele statului. Păi ce dovadă mai elocventă de patriotism? Senatorul Cătălin Voicu este omul care a revoluţionat corupţia. El a lucrat ca un adevărat om de afaceri: a înfiinţat o societate – ŞPAGA S.A. – i-a fixat domeniul de activitate ( intermedieri, intervenţii, lobby ), şi-a căutat furnizorii de servicii – din Poliţie, Justiţie şi din politică. Le-a stabilit tarife şi comisioane. Apoi a început să primească comenzi, de la o clientelă selectă, cu mulţi bani şi cu belele mari. Care au găsit în felul acesta un prestator de servicii speciale. Vă daţi sama ce interese stăteau în spatele acestor comenzi dacă numai şpaga era de aproape o jumătate de milion de euro! Ce sume se vehiculau în licitaţiile şi contractele încheiate!
Un alt lucru exemplar din activitatea dlui Voicu rămâne neamestecul afacerilor cu politica. Dânsul e politician, dar nu se bagă în politică. Îşi vede de afaceri. Îi lasă pe alţii să-şi macine creierele cu politica – pe amicul Vanghelie, de exemplu, care e mult mai dotat în această direcţie. Dl Voicu şi-a încercat norocul în politică, la vârf. N-a reuşit. I-au li
