Toate partidele importante au acceptat sau au tolerat folosirea banilor negri în campaniile electorale.
Cătălin Voicu a devenit cunoscut opiniei publice la 17 decembrie 2008, în momentul în care conducerea PSD se reunea într-o şedinţă extraordinară pentru a-şi desemna miniştrii în cabinetul de coaliţie cu PDL. Atunci, nu numai că a apărut candidatura unui parlamentar obscur, Cătălin Voicu, pentru Ministerul de Interne, dar presa îl dădea chiar favorit în faţa altui general înscris în cursă, Gabriel Oprea.
În zilele premergătoare acestei confruntări, PSD trecuse prin dezbateri aprinse între grupurile de putere, unii dintre greii social-democraţi solicitând ca partidul să ia Ministerul Economiei, alţii arătându-se deosebit de interesaţi de Ministerul de Interne. Până la urmă, Ministerul de Interne a fost atât de atrăgător, încât PSD a renunţat la resursele ispititoare de la Economie. Acum ştim de ce.
În noaptea votului s-a întâmplat undeva o defecţiune şi Cătălin Voicu a pierdut la doar câteva voturi în favoarea lui Gabriel Oprea. Altfel, era pus şef la Interne şi peste toate structurile despre care se vorbeşte în celebrele stenograme. Iar de aici încolo nu mai îndrăzneşte nimeni să spună ce s-ar mai fi întâmplat.
Ceea ce consemnează istoria este că Oprea a mai stat trei săptămâni ministru şi i-a succedat Liviu Dragnea. Cel din urmă s-a speriat şi a demisionat singur după câteva zile, considerând că fie pâinea cât de rea, tot mai bine îi e acasă, la Alexandria. Următorul pe listă, Dan Nica a constituit şi motivul de divorţ dintre PSD şi PDL.
Dar care vor fi consecinţele cazului „Voicu"? Personajul ca atare nu poate fi decât judecat de magistraţi, care trebuie să se pronunţe asupra acuzaţiilor aduse. Dar sistemul politic din spuma căruia se nasc asemenea personaje prin fiecare partid? Aici e mai greu. Toate partidele importante au acceptat s
