Plecând de la o descriere sumară a unui infractor, specialiştii încearcă să schiţeze faţa acestuia, ghidaţi în permanenţă de victime sau de martori. Multe cazuri infracţionale, chiar şi cele fără urme, pot fi rezolvate dacă există martori care au văzut atacatorul.
Uneori, chiar şi câteva caracteristici generale pot fi folositoare pentru întocmirea unui portret-robot care să conducă spre restrângerea cercului de suspecţi, dacă nu chiar la un suspect anume. În toată această „maşinărie" de identificare a făptaşului intervin însă şi date despre modul de operare.
Specialiştii care realizează portretul-robot atrag totuşi atenţia că munca lor depinde foarte mult de informaţiile pe care le primesc pentru întocmirea schiţei. „Martorul sau victima percepe vizual autorul infracţiunii. Dar nu-i face o fotografie mintală. Nu se gândeşte în mod conştient la faptul că are faţa, nasul, ochii sau părul într-un anumit fel", explică specialistul Aurelian Grigorescu de la Serviciul Criminalistic al Poliţiei Capitalei.
„Oamenii reţin chestiuni generale, iar informaţiile trebuie să le obţinem noi, ca specialişti criminalişti. Se pleacă de la o discuţie în linii mari - dacă individul era gras, slab; alb, creol; ce format de faţă avea; ce tip de păr. Cu cât ne apropiem de imaginea pe care martorul o are întipărită în minte, cu atât putem intra în detalii", mai spune el.
Cataloage de elemente
Există două modalităţi de a realiza portretul-robot: schiţa pe hârtie şi schiţa pe computer, cu ajutorul unui software de specialitate.
Experţii o preferă pe cea pe computer deoarece le este mai uşor să lucreze. Nu mai trebuie să şteargă cu guma şi s-o ia de la capăt atunci când martorul face precizări. În ambele cazuri, se face apel la o serie de elemente existente într-o bază de date - forme de faţă, păr, ochi, nas şi gură.
„Există aplicaţii software care au în
