Scriam de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Văzînd însă un alt film pe aceeaşi temă, E tare complicat (It’s Complicated, 2009, regia şi scenariul Nancy Meyers, cu Meryl Streep, Alec Baldwin, Steve Martin), mi-am schimbat părerea: genul nu a murit. Depinde de cine şi cum îl revitalizează: Meryl Streep pare cea mai în măsură să o facă (de altfel, a fost şi nominalizată la Globul de Aur pentru rolul de aici). Ca şi în Mamma Mia (2008, în regia Donnei Sheridan), Meryl Streep e mai mult decît în pielea ei în roluri de comedie. Creează un gen propriu, cumva între exuberant şi duios, între dezlănţuit şi ezitant, care o face să ridice dincolo de imediat orice rol.
E tare complicat nu e „salvat“ doar de Meryl Streep. Nici măcar de ea şi de Alec Baldwin şi Steve Martin, un trio… adecvat. Ci de scenariul filmului. De soluţiile pe care le oferă mult întoarselor pe faţă şi pe dos relaţii de cuplu. Dacă rezolvarea din Ce-o fi cu soţii Morgan (cea cu schimbarea cadrului dintr-o metropolă într-un orăşel de provincie şi întoarcerea la valorile patriarhale) părea artificială, cea din E tare complicat are măcar umor: Jane, soţia părăsită (Meryl Streep) devine, pentru o scurtă perioadă, amanta soţului plecat de acasă (Jake, alias Alec Baldwin) pentru veşnica parteneră mai tînără.
În sfîrşit, reţetarul comediilor romantice, de fapt didactice (aşa cum revistele gen Cosmo le învaţă pe femei ce să facă prin sfaturi oferite de-a dreptul, tot aşa filmele de acest tip o fac prin „punere în situaţie“) a găsit o soluţie decentă de a o reabilita pe soţia de vîrstă medie „părăsită“. Singurul pe care m