Ai absolvit la Yale - o universitate prestigioasă, dar foarte scumpă, pentru copii de oameni bogaţi. Cum ai ajuns să studiezi acolo?
O.M. M-am hotărât destul de greu să mă duc acolo, nu-mi plăcea Yale pentru că era prea aproape de casă (de la 8 ani, de când am plecat din România, am crescut în Connecticut), dar în cele din urmă m-am decis să-mi pun dosarul numai acolo, ceea ce e destul de neobişnuit pentru America, unde se obişnuieşte să încerci la mai multe universităţi deodată. Am fost acceptată, am primit bursă, dar am şi împrumutat extrem de mulţi bani ca să plătesc studiile. Unul dintre motivele pentru care am fost acceptată e că sunt est-europeană şi cei din comisie erau convinşi că est-europenii sunt foarte serioşi şi muncitori.
"M-am adaptat cam greu la felul colegilor mei de a fi, la încrederea lor super americană"
Între cei pe care i-ai cunoscut la Yale se numără şi Barbara Bush, fiica lui George Bush. Ai reuşit să legi relaţii cu studenţi care provin din clasele bogate?
O.M. Am avut mulţi colegi din upper-class, dar până în ultimul an nu prea am avut prieteni din această categorie, mă simţeam inhibată în prezenţa lor pentru că ei erau ca acasă acolo, fuseseră educaţi din copilărie pentru acel mediu. Eu crescusem singură cu maică-mea şi terminasem un liceu de 200 de fete, care, cu toate că era privat, oferea burse complete sau aproape complete la 75% din eleve. M-am adaptat cam greu la felul colegilor mei de a fi, la încrederea lor super-americană, că sunt îndreptăţiţi să fie acolo. Acum, când am trecut de 30 de ani, unii dintre cei din generaţia mea (nu şi fiica lui Bush) au început să fie cunoscuţi ca personalităţi foarte importante ale vieţii americane: economişti, politicieni, activişti, scriitori etc.
Ai terminat literatura, dar lucrezi în domeniul filmului. Cum ai ajuns să te reprofilezi?
O.M. Am fost dint
