Bilanţul preliminar al alegerilor din Ucraina confirmă estimările anterioare care îl desemnau drept învingător pe perdantul alegerilor din 2004 – Victor Ianukovici. Nici Moscova şi nici Occidentul nu au contestat rezultatele scrutinului. Paradoxal, dar din activitatea anterioară şi posterioară procesului electoral avem posibilitatea să distingem că atît ruşii, cît şi occidentalii nu au mizat pe cineva anume dintre cei doi candidaţi la preşedinţie – Ianukovici sau Timoşenko. Mai mult, europenii chiar i-au depăşit pe ruşi în susţinerea opţiunii politice a poporului ucrainean, accentuînd importanţa exerciţiului democratic care ar fi avut loc în Ucraina şi care permite realizarea transferului paşnic de putere către candidatul susţinut de alegători. Aprecierile exagerat de pozitive difuzate de către delegaţiile europene îndată după prezentarea rezultatelor preliminare ale alegerilor prezidenţiale au avut o intensitate dublă faţă de dispoziţia manifestată ulterior primului tur de alegeri, dar mai ales în comparaţie cu emoţiile existente în tabăra ruşilor.

Dacă din perspectiva practicii internaţionale, reacţia europenilor poate fi încadrată în contextul sprijinirii democraţiilor participative, atunci din perspectivă politică, Occidentul pare să facă un transfer de imagine către noua conducere ucraineană. Dinamismul remarcat în modalitatea în care observatorii vestici au evaluat actul electoral ucrainean denotă un interes aparte pentru încheierea cît mai rapidă a procedurilor de validare a noii candidaturi la preşedinţia celui mai masiv stat partener european din cadrul Parteneriatului Estic.

Totuşi, pe de altă parte, atitudinea europenilor reprezintă o inversie comportamentală faţă de ceea ce a fost în această ţară cu cinci ani în urmă. Pentru început, occidentalii au evitat să sprijine unele forţe politice în defavoarea altora. A fost exclusă or