Franţa a decis să vîndă Rusiei una dintre cele mai puternice maşini de război construite vreodată: nava de asalt Mistral L 9013, cu opţiune pentru alte trei asemenea nave. Preţul: 750 de milioane de dolari bucata. Mistral transportă 1000 de soldaţi, elicoptere de asalt (18 grele sau 35 uşoare), patru barje de desant, un batalion de tancuri plus alte 70 de blindate, avînd la bord şi un spital cu 70 de paturi. În luptă, rolul său natural este acela de a asigura desantul marin şi de a securiza un anumit spaţiu de plajă sau coastă deja ocupat. În funcţie de calitatea elicopterelor pe care le transportă, Mistral poate participa şi la confruntări marine, avînd toate dotările pentru a fi „navă amiral“ în orice tip de operaţiune.

Firesc, în cadrul NATO s-au înregistrat proteste*. Franţa insistă că nu a decis încă ce anume tehnologie vinde Rusiei pe această navă militară, căci temerile multor aliaţi se leagă, mai ales, de sistemele de transmisiuni şi comandă care vor fi livrate Rusiei odată cu nava. Faţă de criticile venite de peste tot, francezii spun că abia acum Palatul Élysée va decide care anume tehnologie va echipa nava pe care o vinde ruşilor. Din punctul meu de vedere, mare lucru nu cred că se poate decide, pentru că mi-e greu să cred că Moscova plăteşte 750 de milioane de dolari pe o copaie ceva mai mare, deşi liderii militari francezi ne lasă să credem că exact aşa este. „E o navă de croazieră vopsită în gri“ – spune un purtător de stele francez pe culoarele NATO, pentru a linişti protestul unor aliaţi. Evident, nu este aşa. Sigur că preşedintele Sarkozy şi Consiliul Securităţii Naţionale pe care îl conduce au decizii de luat. Nu o să dau mare importanţă declaraţiei emfatice a amiralului rus Vladimir Vîsoţki („Dacă aveam Mistral, ne atingeam obiectivele în războiul din Georgia în 40 de minute, şi nu în 26 de ore, aşa cum s-a întîmplat“), deşi acest