A venit primăvara, apar şi floricele, soarele apune mai târziu, vin căldurile…ceea ce în ultimii ani e sinonim cu jos textila, să dăm jos de pe noi tot ce e în plus, doar suntem frumoase şi trebuie să vadă toate lumea.
Zâmbesc. Recunosc, e minunat să umbli doar în sutien şi in boxeri, dar ori la tine în casă, ori la sală. Deja când ieşi aşa pe stradă, lucrurile se complică. Nu e vorba de indecenţă până la urmă, că la câte lucruri indecente sunt expuse peste tot şi în toate felurile, indecenţa îşi pierde din valoarea de non-valoare. Nu e vorba că eşti sursă de tentaţii, că şi din astea sunt la tot pasul. Nu e nici măcar vorba că te simţi bine în pielea ta, că psihologii şi cărţile de self-help ajută şi pe cei cu stimă scăzută de sine.
Eu gândesc doar din punct de vedere estetic. Cu siguranţa un trup frumos arată bine şi gol şi îmbrăcat, dar depinde de context. Un trup gol e sublim între cearşafuri, într-un film sau o piesă de teatru de calitate ori într-un album fotografic. În rest, se potriveşte decorului îmbrăcat. Sau măcar cât de cât îmbrăcat, ca nu o să ne luam cojocul la plajă sau în parc, la 40 de grade.
Dulapul meu duduie de fuste şi rochii, ca să nu credeţi că sunt genul pantaloni-taior şi de aia scriu ce scriu. Îmi place să fiu feminină şi să mă pun în valoare şi admir femeile care fac asta. Dar ajungem la genul de întrebări din reclamă, cât de scurtă e o fustă scurtă? Cât de adânc e un decolteu adânc? Pentru mine o fustă scurtă nu înseamnă până sub fese, că aia e deja bluză şi un decolteu adânc nu ajunge până la buric, că deja e vestă.
Dacă ar fi după mine, lumea ar putea să umble şi exclusiv în tanga, că eu n-am treaba nimănui, iar gusturile nu se discuta. Dar există constrângeri, de la cele estetice până la cele sociale şi profesionale. Aşa că am putea să lăsăm prezentărilor de lenjerie ce e al prezentărilor de lenjerie şi să ne
